Titlu Istoria filosofiei occidentale, vol. II

Autor Bertrand Russell
Categorie De specialitate
Subcategorie Cărți de Filosofie

Istoria filosofiei occidentale, vol. II

Perioada istorică numită în mod curent "modernă" se distinge printr-o orientare spirituală diferită în mai multe privinţe de cea a perioadei medievale . Dintre trăsăturile distinctive, cele mai importante sunt două: scăderea autorităţii Bisericii şi creşterea autorităţii ştiinţei. De acestea două se leagă altele. Cultura epocii moderne este mai mult laică decât clericală. Statele se substituie într-o măsură crescândă Bisericii ca autoritate guvernamentală care controlează cultura. Cârmuirea popoarelor se află, la început, în principal în mâinile unor regi; apoi, ca şi în Grecia antică, regii sunt treptat înlocuiţi de democraţii sau de tiranii. Puterea statului naţional şi funcţiile pe care el le îndeplineşte sporesc constant în decursul perioadei moderne ( exceptând unele fluctuaţii minore); în cele mai multe cazuri însă statul are asupra opiniilor filozofilor mai puţină influenţă decât a avut Biserica în Evul Mediu. Aristocraţia feudală, care la nord de Alpi a izbutit până în secolul al XV-lea să-şi păstreze neatâmarea faţă de cârmuirile centrale, îşi pierde mai întâi importanţa politică, apoi şi pe cea economică. Locul ei este luat de alianţa regelui cu negustorimea bogată; între aceste două forţe puterea este împărţită în proporţii diferite de la o ţară la alta. Există tendinţa ca negustorii bogaţi să fie cu timpul absorbi ţi în aristocraţie. Începând de la Revoluţiile americană şi franceză, democraţia în sens modem devine o importantă forţă politică. Socialismul, ca opus democraţiei bazate pe proprietatea privată, câştigă pentru prima dată puterea de stat în 1917. Această formă de guvernare însă, dacă se extinde, va aduce în mod evident cu sine şi o nouă formă de cultură. Cultura de care ne vom ocupa aici este în principal "liberală", adică de un tip asociat în modul cel mai firesc cu comerţul. În raport cu această corelaţie există importante excepţii, îndeosebi în Germania; Fichte şi Hegel, ca să dăm două exemple, dezvoltă viziuni fără nici o legătură cu comerţul. Astfel de excepții însă nu sunt tipice pentru epoca lor.

Listată pe: