Să începem rară prea mu lte ocol işuri: de ce a fost necesară folosirea termenului greoi şi speculativ de "eurotaoism" în titl ul acestei cărţi? Trei răspu nsu ri sînt posibile. În primul rînd, ar putea fi vorba de o formulare involu ntară, de genul celor care, cum se ştie, îi mai scapă autorului din cînd în cînd; or, plecînd de la această prezumţie, s-ar putea considera că această carte a murit - încă de la titl u - din pricina un ei supradoze de gîndire extrem de profunde. Într-o a doua variantă, s-ar putea să avem de a face cu un exemplu al acelor "scl ipiri combinatorice ale minţi i", care amintesc de fulgerătoarele mari aje aranjate de Fried rich Sch legel între concepte foarte îndepărtate unul de altul; dar, dacă lucrurile stau aşa, atu nci vorbei de duh nu ar trebui să i se mai adauge nici o lămuri re, căci o vorbă de duh care l ivrează deja comentariul despre si ne nu mai are nici un haz; cum com binatorica este însă o metodă testată deja de primii romantici în vederea descoperiri i analogi ilor stru ctu ral e, nu putem să nu-l rugăm pe cititor ca, în aşteptarea rezu ltatu lui, să aibă totuşi niţică răbdare. În al treilea rînd, "eurotaoism" poate fi titl ul un ei şanse ratate. 

Căci, cu un atare cuvînt pe frontispici ul unei cărţi , apare tentaţia de a spune lucru ri esenţiale despre jocu l polarităţi lor, despre reu nirea di ntre spirit şi natură şi despre desch iderea chakrei inimii. Toate acestea sînt lucru ri care ne privesc. Aşa că autoru l se vede nevoit să recu noască faptu l că este extrem de regretabil că a lăsat să-i scape ocazia de a-i asigura în această carte pe cititori că divinul se află şi în ei. Dar la ce bun să negăm evidenţele, cînd ştim că în această lucrare nu vom găsi nimic în sensul edificării sufleteşti . Cartea aceasta - şi titlul ei - se cantonează exclusiv în zone problematice, apel ul ei vizează nevoia de a înţel ege ce împi nge mersul actual al lumii pe făgaşul pe care acesta se află înscris. Acest apel la necesitatea intel igenţei este de asemenea valabil şi atu nci cînd a trebuit recunoscut faptu l că exerciţi ile de înţelegere propuse de autor se aseamănă în mare măsură cu gestu ri le unui lampagi u care în cearcă să se facă util într-un oraş trecut cu totul la iluminatul cu neon. Dezamăgirea iscată de aceste răspunsuri este previzi bilă. Evident, este mai puţin vorba de informaţii precise şi mai curînd de manevre de eschivare, datorate unui sentiment de sti nghereală. Dar se putea oare într-adevăr aştepta un răspuns afirmativ? 

Nu este "tao" în gu ra autori lor vestici doar un joker, pe care îl aru nci în joc atu nci cînd vrei să promiţi mai mult decît poţi îndeplini? Ah , taoismul ! Formulă magică pentru a obţi ne grabnice întreguri şi sentimentul de secu ritate din epru betele fizicii nucleare! En igmatica silabă "tao" a intrat în ultimul timp şi în zona kitsch ului, iar cel ce doreşte să mai mizeze şi în vi itor pe vraja ei luminoasă trebuie să su porte suspici unea celor din jur că ar vrea să facă parte din corul care cîntă cupletele neoreligioase ale total ităţi i. Autorul consideră însă că a se supune a priori oricăror posibile suspiciuni con stitu ie un element central al mu ncii sale. Căci: pîn ă acum filosofii nu au făcut altceva decît să suspicioneze, în diferite feluri, interpretarea lumii făcută de către alţi oameni - acum a sosit momentu l de a o lua în considerare.