În ultimul timp, Zbor frânt este văzut ca susţinând şi un discurs epidictic identitar. Dacă vom fi mai receptivi la aluziile fine, vom distinge neapărat că, pe lângă încercarea de a închega o identitate personală autentică, romanul urmăreşte reconstituirea identităţii etnice a comunităţii, ce a suportat consecinţele mai multor ani de mutilare ideologică. Transpunere artistică a protestului împotriva desfigurării identitare şi morale, poetică a privirii aruncate sistematic îndărăt către un trecut-reper – un „altădată” şi un „altundeva” fără de care nu e posibil drumul înainte, avertizare asupra faptului că pierderea memoriei duce la fisurarea identităţii şi periclitează grav proiectele ei de viitor, regăsire a echilibrului suspendat între cele două maluri ale râului – acestea şi alte „şopârle” ieşite azi la suprafaţă confirmă complexitatea romanului lui Vladimir Beşleagă, care, cu siguranţă, ne va mai oferi surprize de interpretare.