Caracter este un termen rareori folosit în Biblie, pe care nu îl vedem prea des în ziare şi nici nu îl prea auzim la televizor. Totuşi ştim ce înseamnă şi imediat îi recunoaştem absenţa. Oamenii care nu folosesc niciodată termenul „caracter" privesc la promiscuitatea din licee, la clinicile pentru avort foarte solicitate şi la epidemia actuală de boli cu transmitere sexuală din jurul lor şi deplâng pierderea moralităţii. Aceeaşi oameni remarcă oficialităţi care acceptă mită, patroni care solicită recompense şi investitori care manipulează informaţii secrete pentru a se îmbogăţi şi deplâng dispariţia integrităţii. Poate că citesc despre soţii lovite, soţi fără serviciu şi copii abuzaţi şi se tot întreabă ce s-a întâmplat cu purtarea de grijă.

Caracterul, spunea un înţelept, este ceea ce facem atunci când nu ne vede nimeni. Nu este acelaşi lucru cu reputaţia - ceea ce alţi oameni cred despre noi. Nu se confundă nici cu succesul sau cu realizările. Caracterul nu este ceea ce am realizat, ci ceea ce suntem. Deşi, adesea auzim despre lipsa de caracter, dacă vrem să ştim ce este cu adevărat nu este suficient să descriem lipsa acestuia. Trăsături de caracter pe cale de dispariţie Oamenii zilnic oferă dovezi ale unui caracter puternic în sute de modalităţi: 

• O femeie îşi înfruntă teama de a vorbi în public astfel încât reuşeşte să spună adunării sale despre răspunsul miraculos primit la rugăciune. Acesta este un gest de curaj. 

• Un bărbat promite că se va trezi în fiecare dimineaţă cu 20 de minute mai devreme pentru a fugi în jurul blocului şi se ţine de promisiune. Aceasta înseamnă disciplină. 

• O profesoară de liceu stârneşte interesul unei eleve distrate şi descoperă că este o scriitoare înzestrată. Aceasta înseamnă viziune. 

• Un student, copleşit de testări şi lucrări, care se gândeşte să se retragă, decide să rămână şi să studieze. Aceasta înseamnă perseverenţă.