Kate sorbea încet din băutură,zâmbindu-i vag bărbatului ce se afla lângă ea.Când acesta reîncepu să vorbească,îşi înăbuşi un căscat de plictiseală şi îşi lăsă privirea să rătăcească în jurul încăperii aglomerate,fără să poată vedea mai mult de un metru şi ceva în jur.Cum de reuşesc să mă vâr mereu în încurcături de astea? se întrebă ea.Nu dorise să vină la această petrecere şi să pară că era interesată de o mutră ca o chiflă.Voia să fie din nou în casa prietenei ei,Heather. Sau,şi mai bine,în casa ei,şezând în fotoliul uzat,îmbrăcată în vechiul capot de molton,în loc de fleacul ăsta auriu,pe care o vânzătoare entuziastă o convinsese că i se potriveşte perfect. -Ascultă-mă,scumpo,în clipa în care ai intrat mi-am spus: François,trebuie să o cunoşti...Lui Kate îi suna fals linguşirea asta continuă,care făcea seara şi mai greu de suportat.Să te guduri era destul de neplăcut,dar să te guduri cu un accent franţuzesc era insuportabil.Pur şi simplu,nu era pregătită să se descurce în situaţii de astea,fără să pufnească în râs. După ce-l informase deja pe acest neo-Adonis,îmbrăcat la comandă şi înmuiat în aur,că îi mulţumea,dar nu avea chef să danseze cu el...sau să se plimbe până la cabană...,sau chiar să meargă la el şi să experimenteze o „fantastique” baie fierbinte,ce altceva mai putea spune? Fără vreun motiv aparent,Kate simţi cum