Se spune că într-o vară se pot întâmpla multe. Sau nimic. E prima zi din ultimul an de liceu şi, din cîte-mi dau seama, nu m-am schimbat cîtuşi de puţin de anul trecut. Nici prietena mea cea mai bună, Lali, nu s-a schimbat. 

— Anul ăsta e musai să ne găsim cîte-un iubit, îmi zice pornind motorul camionetei roşii pe care a moştenit-o de la imul dintre fraţii mai mari. — Prostii. Deschid portiera şi mă strecor repede înăuntru. Trebuia să ne găsim iubiţi anul trecut, dar n-am făcut-o. 

— N-am putea s-o lăsăm moartă cu chestia asta? îmi aşez cărţile pe banchetă, strecurînd scrisoarea în mijlocul manualului de biologie, de unde nu mai poate face nici un rău, cel puţin aşa îmi închipui. 

— îi cunoaştem deja pe toţi băieţii din şcoală. Şi nu ne place nici unul. Ai uitat? 

— Da, aşa e, spune Lab trăgînd de schimbătorul de viteze şi privind peste umăr. Dintre toate prietenele mele, ea e cea mai bună şoferiţă. Taică-său e poliţai şi-a insistat ca Lali să înveţe să conducă încă de la doisprezece ani, în caz că se iveşte vreo urgenţă.

— Am auzit c-a venit un tip nou, zice ea. 

- Ş i ? Ultimul tip nou se dovedise a fi un pierde-vară care umbla veşnic cu aceeaşi salopetă. 

— Jen P spune că e drăguţ. Foarte drăguţ. 

— Îhî. în clasa a VI-a, Jen P fusese preşedinta fan clubului Leif Garrett. 

— Dacă e într-adevăr drăguţ, Donna LaDonna o să pună imediat mina pe el. 

— Are un nume ciudat. Sebastian şi nu mai ştiu cum. Sebastian Little? 

— Sebastian Kydd? sugerez eu, tresărind. 

— Ăsta e, spune Lali trăgînd maşina în parcarea liceului, după care se uită la mine bănuitoare. îl cunoşti?