Nu orice persoană care reuşeşte să aibă un impact asupra minţilor şi inimilor unei generaţii va păstra mai departe acel capital de influenţă asupra generaţiilor viitoare. Succesul neîntrerupt al Cosmosului, opera fundamentală a lui Cari Sagan, este o dovadă a afabilităţii şi inteligenţei lui Cari. Dar dezvăluie de asemenea o foame ascunsă în noi toţi de a afla care este locul nostru în univers şi de a accepta intelectual, cultural şi emoţional importanţa acestui demers. Aceste caracteristici deosebesc opera lui Cari Sagan şi a colaboratorilor săi de toate celelalte eforturi de popularizare a ştiinţei. Cele mai multe cărţi bune din domeniu ne învaţă ce anume putem cunoaşte din domeniul de specialitate al autorului - ce anume este nou, ce prezintă interes - într-un limbaj simplu şi clar. Dar rareori se întâmplă ca acea informaţie să fie transformată în cunoaştere. Şi cu atât mai rar, acea cunoaştere devine fascinantă - fundamentul unei perspective cosmice asupra lumii. Pot oare îndrăzni să afirm că opera lui Cari Sagan a exercitat această putere în moduri care au influenţat profund felul în care observăm, interpretăm şi ne trăim viaţa? Unul dintre aspectele cel mai puţin luate în seamă referitor la Cosmos, dar poate cel mai semnificativ dar făcut culturii omenirii, este modul în care a realizat în mod repetat polenizarea reciprocă a ştiinţelor tradiţionale - astronomie, biologie, chimie şi geologie. Luate separat, fiecare dintre aceste domenii este nobil şi onorabil. Dar luate împreună - aşa cum Cosmosul le-a ţesut într-o pânză de idei revelatoare cu privire la locul nostru în univers - juxtapunerea lor a căpătat forţă, devenind memorabilă. Cosmosul a fost printre primele, dacă nu chiar primul demers în acest sens. în deceniile care au urmat publicării sale, am putut vedea naşterea unor domenii de studiu hibride, cum ar fi astrobiologia, fizica astroparticule- lor, astrochimia, geologia planetară - unele formându-se chiar şi în aceste momente. 

Dar publicarea şi succesul de piaţă avut de Cosmos a realizat mult mai mult de atât. Cartea a tratat temele ştiinţifice împletindu-le constant cu referiri la alte domenii tradiţionale de studiu, cum sunt istoria, antropologia, arta şi filosofía, pentru a dezvălui pentru prima dată în ce fel şi de ce cititorul ar trebui să îmbrăţişeze toate modalităţile în care ştiinţa influenţează cultura noastră. în acea perioadă, nu exista nimic mai proaspăt, mai înălţător sau mai eliberator decât subiectele şi mesajele Cosmosului. Poate pentru prima dată, indiferent de domeniu, persoana care te învăţa ştiinţă - Cari Sagan - ţinea cont de încurcatele procese mentale care pot îndepărta o persoană de gândirea raţională. Principiul său era acela de a-ţi vorbi, nu de a-ţi ţine o prelegere. Având acest nivel de confort pedagogic, milioane de oameni din întreaga lume au primit în casele lor imaginile sale televizate şi cuvintele sale tipărite. Când a apărut pentru prima oară Cosmosul, cursa pentru înarmare a Războiului Rece înceta, dar în acelaşi timp continua să ţină ostatice naţiunile lumii, ameninţate fiind de un arsenal nuclear de o putere nimicitoare, derivat din descoperirile fizicienilor. 

Dar explorarea nu era fără speranţă. Vehiculul Viking trimis de NASA asolizase deja pe Marte, la şapte ani după primii paşi pe Lună. Şi sondele spaţiale gemene Voyager îşi continuau zborul de observaţie a planetelor joviene, în drumul lor spre părăsirea sistemului solar. Toate acestea erau titluri de primă pagină a ziarelor. Dar urma să se întâmple şi mai multe lucruri. Naveta spaţială reutilizabilă nu îşi luase încă zborul. Staţia spaţială orbitală nu exista decât pe hârtie. Telescopul spaţial Hubble avea să fie lansat abia peste 11 ani. Primele exoplanete - lumi care orbitează alţi sori decât soarele nostru - aveau să fie detectate abia peste 15 ani. Internetul se afla încă la zece ani de la a deveni o utilitate casnică, democratizând accesul la descoperirile spaţiale. Şi zeci de noi misiuni spaţiale mai aveau să fie lansate şi să ajungă la destinaţiile lor. Ai putea crede că este imposibil să realizezi o descriere valabilă peste timp a unui domeniu atât de dinamic cum este astrofizica. Dar Cosmosul nu te trimite nici o clipă la cele mai recente descoperiri ale ştiinţei. Acestea vin şi trec. în schimb, vei înţelege ce semnificaţie are aventura eroică a cunoaşterii ştiinţifice pentru Pământ, pentru specia noastră - pentru tine. Şi această formulă funcţionează în orice timp, în orice loc, pentru orice generaţie. NEIL DEGRASSE TYSON este astrofizician al Muzeului Naţional American de Istorie Naturală, unde ocupă funcţia de Director Fre- derick P. Rose al Planetariului Hayden. El este gazda noii ediţii a documentarului Cosmos în secolul XXI, difuzat de FOX în 2014.