„Numărul indivizilor imbecili în viaţă este mereu şi în mod inevitabil subestimat de toată lumea.“ Aceasta este Prima Lege Fundamentală a Imbecilităţii Umane.

Despre imbecili şi nebuni se scrie cu o nesfârşită fascinaţie cel puţin din vremea Renaşterii; de la elogii la studii sociopsihologice, de la piese de teatru de Shakespeare la poveşti de Creangă, satisfacţia descoperirii unei lumi din care toţi suntem convinşi că nu facem parte a atras cititorii secole de-a rândul. Nimeni nu a încercat să îmbine însă ironia fină cu o metodă ştiinţifică înainte de Carlo M. Cipolla, ale cărui afirmaţii caustice devin teritoriul unei desfăşurări de sisteme carteziene şi statistici de-a dreptul încântătoare.

Carlo M. Cipolla, reputat istoric italian, pasionat de economie, a studiat la Sorbona şi la London School of Economics. Pe parcursul îndelungatei sale cariere academice, a predat istoria economiei la University of California, Berkeley, la Institutul European din Florenţa şi la Scuola Normale din Pisa.

Este evident că, la ora actuală, omenirea se află într-un stadiu deplorabil. Însă aceasta nu este o noutate. Din câte ştim noi, omenirea s-a aflat mereu într-un asemenea stadiu. Suferinţa şi necazurile pe care oamenii trebuie să le îndure, atât ca indivizi, cât şi ca membri ai societăţii, sunt, practic, rezultatul modului lipsit de noimă - aproape imbecil, aş spune - în care viaţa le-a fost structurată încă de la origini. Mulţumită lui Darwin, acum ştim că avem aceiaşi strămoşi precum speciile inferioare ale regnului animal, iar acestea, de la viermi la elefanţi, trebuie să îndure zilnic chinuri şi greutăţi. Pe de altă parte, oamenii au privilegiul de a duce o povară în plus - o doză suplimentară de necazuri de zi cu zi, graţie unui anumit grup de indivizi ce fac, la rândul lor, parte din neamul omenesc. Acest grup este mai influent decât Mafia, decât complexul militar-industrial, decât comunismul - este vorba despre un grup neorganizat, neconsfinţit, care nu are nici conducător, nici preşedinte, nici reguli, şi care reuşeşte totuşi să opereze în perfectă armonie, ghidat parcă de o mână nevăzută, de aşa natură încât activitatea fiecărui membru consolidează eficacitatea activităţilor celorlalţi membri. Firea, însuşirile şi comportamentul membrilor_ acestui grup vor fi abordate în paginile ce urmează. Aş vrea să subliniez că această cărticică nu este un exerciţiu de cinism sau de defetism - nu mai mult decât o carte de microbiologie. Cele ce urmează sunt, de fapt, rezultatul unui efort constructiv de a detecta, de a cunoaşte şi poate de a neutraliza, pe această cale, una dintre cele mai puternice şi întunecate forţe ce împiedică fericirea şi progresul omenirii.