Prefață 

Datele pentru cea mai mare parte a istoriei consemnate a uma nității lipsesc. Începând cu teoria Bărbatului Vânător, cronicarii din trecut au acordat puțin spațiu rolului femeilor în evoluția uma nității, fie ea culturală sau biologică. În schimb, s-a con si derat că viețile bărbaților le reprezintă pe cele ale ființelor umane în general. Când vine vorba de viețile celeilalte jumătăți a umanității, nu există adesea nimic altceva decât tăcere. Și aceste tăceri sunt peste tot. Abundă în întreaga noastră cul tură: filme, știri, literatură, știință, urbanism, economie. Po veștile pe care ni le spunem despre trecutul, prezentul și vii to rul nostru sunt marcate – desfigurate – de o „prezență absentă“ cu formă de femeie. Aceasta reprezintă tocmai lipsa datelor de gen. Lipsa datelor de gen nu are a face doar cu tăcerea. Aceste necunoscute au consecințe. Au un impact asupra vieții femeilor din fiecare zi. Impactul poate fi relativ minor. Tremuratul în birouri setate la o normă de temperatură specific masculină, de exemplu, sau strădania de a ajunge la un raft superior montat la o normă de înălțime masculină. Iritant, cu siguranță. Nedrept, fără îndoială. Dar toate acestea nu pun viața în pericol. Nu e ca și cum ar avea loc un accident de mașină ale cărei măsuri de siguranță nu iau în considerare necesitățile femeilor. Nu e ca și cum nu ți-a fost diagnosticat atacul de cord, deoarece simptomele tale sunt considerate „atipice“. Pentru aceste femei, consecințele unei vieți trăite într-o lume construită în jurul datelor masculine pot fi mortale. 

Unul dintre cele mai importante lucruri de spus despre lipsa datelor de gen este că aceasta nu este un efect al unei rele intenții deliberate. Din contră. Este pur și simplu produsul unui mod de gândire care a existat de milenii și, prin urmare, s-a consacrat într-o lipsă de gândire. Chiar o lipsă de gândire dublă: bărbații se subînțeleg, iar femeile nu vorbesc. Pentru că, atunci când spunem ființă umană, în general, înțelegem bărbat. Aceasta nu este o observație nouă. Simone de Beauvoir este faimoasă pentru ceea ce a scris în 1949: „Umanitatea este masculină, iar bărbatul definește femeia nu în sine, ci în raport cu bărbatul; femeia nu este considerată o ființă autonomă. [...] El este Subiectul, el este Absolutul – ea este Celălalt.“ Nou este însă contextul în care femeile continuă să fie „Celălalt“.¹ Adică o lume bazată din ce în ce mai mult pe date și supusă lor. Big Data. Care la rândul lor sunt scanate pentru Big Truths (Adevăruri cu A mare) de către Big Algorithms (Algoritmi cu A mare), folosind Big Computers (Computere cu majusculă). Dar, când Datele tale sunt corupte de tăceri mari, adevărurile pe care le obții sunt, în cel mai bun caz, doar jumătăți de adevăr. Și, de multe ori, pentru femei, acestea nu reprezintă deloc adevărul. După cum spun chiar informaticienii: „Garbage in, garbage out“ (gunoi bagi, gunoi scoți).