doua (1995) a textului german Ontologie (Hermeneutik der Faktizităt), ce constituie volumul 63 al Operelor complete, editat de Kate Brocker-Oltmanns şi publicat la editura Vittorio Klostermann, Frankfurt am Main. Textul reproduce ultima prelegere ţinută de Heidegger în timpul primului său profesorat la Freiburg (1919-1923) şi a apărut în ultima subsecţiune a secţiunii a doua a Operelor complete, dedicată prelegerilor. Iniţial, Heidegger a exclus aceste cursuri timpurii din cadrul primului plan de publicare a operelor sale complete, elaborat chiar de el. Ulterior s-a revenit asupra acestei decizii, astfel încât, începând cu 1985, au fost publicate şi volumele acestei prime perioade a evoluţiei sale.

Cursurile timpurii au schimbat sau au completat o percepţie marcată exclusiv sau predominant de lucrarea Fiinţă şi timp şi, pe alocuri, de traseul târziu, mai greu accesibil, al lui Heidegger. În acest volum, cititorul român are pentru întâia oară la dispoziţie unul dintre textele acestor prelegeri şi astfel ocazia de a-l cunoaşte pe acest Heidegger. Prima tendinţă a multora dintre interpreţi a fost aceea de a citi aceste cursuri în optica lui Fiinţă şi timp, aşadar ca etapă pregătitoare a lucrării din 1927. Fără îndoială, ele sunt şi aşa ceva, adică un îndrumar util pentru înţelegerea modului în care s-au format principalele concepte ale lui Heidegger. Totuşi, aceste cursuri nu sunt doar forme, încă imperfecte, ale lui Fiinţă şi timp, ci, mult mai mult dedt atât, experienţe nemijlocite ale celui mai pasionant şi viu exerciţiu filozofic, probe ale unui efort interogativ febril şi necruţător şi al unei aproape incontrolabile fecundităţi a înţelegerii. Odată cu aceste cursuri, cu care debutează cariera sa profesorală, Heidegger îşi găseşte filonul veritabil al întrebărilor sale.

Dar, spre deosebire de Fiinţă şi timp, unde explorările sale sunt deja captate şi controlate în simetriile şi coerenţele unui plan de tematizare elaborat şi precis direcţionat, aceste cursuri sunt străbătute încă de o revigorantă deschidere şi prospeţime; ele nu se rezumă niciodată la a merge pe o singură pistă. Nu puţini sunt, de aceea, interpreţii care, în lumina acestor cursuri, nu mai consideră Fiintă si timp decât o disti- .. Iare consecventă şi târzie a câtorva dintre fermenţii timpurii ai gândirii heideggeriene.