Știința este un lucru aparte. Este cea mai bună cale de a afla câte ceva despre lume și despre toate câte sunt în ea, iar asta ne include și pe noi. De mii de ani oamenii și-au pus întrebări despre ceea ce vedeau în jurul lor. Răspunsurile pe care le-au găsit s-au schimbat mult. La fel și știința însăși. Știința e dinamică; ea se construiește atât pe baza ideilor și a descoperirilor pe care le lăsăm moștenire generațiilor următoare, dar și făcând salturi mari înainte când se fac descoperiri complet noi. Ceea ce nu s-a schimbat sunt curiozitatea, imaginația și inteligența celor care practică știința. Se prea poate ca noi, astăzi, să știm mai multe, dar oamenii de acum 3 000 de ani care cercetau în profunzime lumea din jurul lor erau exact la fel de isteți ca și noi. Cartea aceasta nu este numai despre microscoapele și eprubetele din laboratoare, cu toate că la asta se gândesc cei mai mulți oameni când vine vorba despre știință. 

Multă vreme în istoria omenirii știința a fost folosită, alături de magie, religie și tehnologie, în încercarea de a înțelege și de a controla lumea. Știința poate fi ceva la fel de simplu ca observarea răsăritului în fiecare dimineață sau la fel de complicat ca identificarea unui nou element chimic. Magia s-ar putea uita la stele ca să prevadă viitorul sau poate am numi-o superstiție, precum cea care ne sfătuiește să ne ferim de pisica neagră. Religia ne-ar putea îndruma să sacrificăm un animal ca să îmbunăm zeii sau să ne rugăm pentru pacea mondială. Tehnologia ar putea însemna cum să aprindem focul sau să construim un nou computer. Știința, magia, religia și tehnologia au fost folosite de societățile umane timpurii care s-au stabilit pe văile fluviilor din India, China și Orientul Mijlociu. Văile erau fertile, ceea ce permitea plantarea anuală a recoltelor, suficiente cât să hrănească o comunitate numeroasă. Așa se face că unii oameni din aceste comunități au avut destul timp ca să își îndrepte atenția asupra unui singur lucru, să exerseze iar și iar și să devină experți în acel lucru anume. Primii „oameni de știință“ (deși nu se numeau așa la vremea aceea) au fost probabil preoții. 

La începuturi, tehnologia (care este despre „a face“) a fost mai importantă decât știința (care este despre „a cunoaște“). Trebuie să știi ce să faci și cum să faci înainte de a-ți crește recoltele, de a-ți face hainele, de a-ți găti mâncarea. Nu trebuie să știi de ce unele fructe sunt otrăvitoare sau alte plante sunt comestibile pentru a învăța cum să le eviți pe primele și să le cultivi pe cele din urmă. Nu trebuie să știi motivul pentru care soarele răsare în fiecare dimineață și apune în fiecare seară pentru ca aceste lucruri să se întâmple în fiecare zi. Dar ființele umane sunt capabile nu numai să învețe lucruri despre lumea din jur, ci sunt și curioase, iar această curiozitate se află în inima științei.