În cei dintâi ani ai secolului VI, Theodora, dansatoare și actriță de pantomimă, devenise extrem de cunoscută în Constantinopol din cauza purtării sale scandaloase. Unde se născuse? nu se știa. Dintre cronicarii care au scris despre ea, mai târziu, unii au susținut că s-ar fi tras din Cipru, insula sângelui fierbinte, a pasiunii, patronată de zeița Afrodita; alții, mai demni de crezare, afirmau că patria ei a fost Siria. Dacă originile-i sunt incerte, se știe, în schimb, cu certitudine că a fost adusă în Bizanț de ai săi, încă din fragedă pruncie, în acea capitală zgomotoasă și coruptă a imperiului, unde a crescut și s-a format. Printrun fenomen de atavism deosebit de pregnant, întreaga viață a păstrat amprenta specifică țării sale de origine, pe care a iubit-o: în timp ce Iustinian, născut în munții sălbatici ai Macedoniei de Nord, s-a arătat profund atașat spiritului roman, Theodora a rămas, întotdeauna, o adevărată orientală, adânc marcată de ideile, superstițiile și prejudecățile neamului său. 

Din ce familie provenea, iarăși nu se știe prea bine. Legenda, printr-un fel de respect al rangului imperial la care s-a înălțat ulterior, i-a născocit o genealogie ilustră sau măcar ceva mai prezentabilă, atribuindu-i ca tată un senator serios și credincios, în realitate, se pare că familia în care a apărut pe lume era foarte umilă. Tatăl său, dacă e să credem Istoria secretă 1 , a fost un om sărac, numit Acacias, paznic al urșilor din Circ, iar mama, o femeie nu prea serioasă, așa cum erau destule în lumea pestriță a culiselor Circului bizantin. Din acest cuplu s-au născut trei fete: Comito, Theodora și Anastasia; cea de-a doua a venit pe lume pe la anul 500. Cei mai vârstnici dintre oamenii ce-și făceau veacul prin Hipodrom își mai aminteau, la vremea apogeului ei ca împărăteasă, împrejurările în care, pentru prima oară, Theodora își făcuse intrarea în public. 

Acacias murise, lăsându-le într-o neagră sărăcie pe văduvă și pe cele trei fete, din care cea mai mare nu împlinise nici șapte ani. Pentru a păstra beneficiile de pe urma soțului decedat, singurul ce aducea bani în casă, mama nu a găsit altă soluție decât să se încurce cu un bărbat care, obținând postul de paznic de urși, se angaja să ia în grijă, totodată, și familia predecesorului. Dar, pentru reușita acestei combinații, era necesară și aprobarea lui Aterios, administratorul Hipodromului, care făcea parte din partidul Verzilor; Aterios, însă, deja încasase niște bani ca să favorizeze alt candidat. Pentru a trece de acest obstacol, mama Theodorei s-a gândit să ceară ajutor publicului și, într-o zi, când mulțimea era adunată în marele amfiteatru, a apărut în arenă, împreună cu cele trei fiice ale ei – purtând coronițe de flori, fetițele își întindeau mânuțele spre spectatori, în semn de rugăciune. Verzii au izbucnit în râs văzându-le; din fericire, celălalt partid din Circ, al Albaștrilor, gata oricând să le facă în ciudă adversarilor lor, s-au grăbit să le aprobe cererea, pe care ceilalți o respingeau, și să dea susținătorului familiei lui Acacias un post asemănător cu cel pe care-l solicita.