Atunci cînd Jacques Le Goff m-a invitat să scriu o carte despre revolutiile europene, am acceptat cu bucurie. Tocmai terminasem un volum despre statele europene şi un eseu despre caracterul în schimbare al revolutiilor europene : ce putea fi mai uşor şi mai plăcut decît să mă bazez pe informatiile din carte şi să extind eseul ? Rod Aya, Jack Goldstone, Michael Kimmel şi James Rule îmi uşuraseră foarte mult sarcina publicînd lucrări critice fundamentale şi sinteze ale lucrărilor despre revolutii, răscoale şi alte asemenea mişcări. Din această cauză, mi-am închipuit că va fi vorba de o muncă rapidă şi care nu urma să necesite prea mult efort, asemănătoare cu cea depusă pentru scrierea unui curs universitar: teorii generale ale revoluţiei, descrierea principalelor revolutii europene, trecerea rapidă în revistă a evenimentelor, comparatii provocatoare şi, în final, concluzii şi sugestii pentru o cercetare mai amănunţită. Proiectul era foarte atrăgător. Din păcate, îmi făcusem greşit socotelile.

 Cu toate că scrisesem timp de treizeci de ani despre diferite revolutii şi alunecasem cîteodată spre o conceptualizare a proceselor revoluţionare, nu încercasem de fapt niciodată să schiţez o teorie generală - sau o istorie generală - a revoluţiilor. Mi-am dat seama că nu puteam scrie această carte fără a tine cont de consecintele unor astfel de generalizări. Rezultatul a fost unul agreabil şi plin de învătăminte, dar nici pe departe uşor. Am sfirşit prin a deveni sceptic în legătură cu orice efort de a formula modele unice ale revoluţiei. De asemenea, nu am putut preda lucrarea la termen, care devenise şi mai presant din cauza consolidării Comunitătii Europene în 1 992 şi 1 993 . M-am ocupat îndeosebi de istoria Franţei din secolul al XVII-lea pînă în prezent şi de Anglia de după 1750. În rest, m-am bazat pe sintezele ştiinţifice găsite în bibliotecile pe care le consult de obicei. Bibliografia volumului indică tipul lucrărilor folosite. 

Limbile pe care le cunosc, cu varii grade de acurateţe, sunt engleza, germana, rusa, majoritatea limbilor romanice şi alte limbi înrudite. Cu toate acestea, am preferat lucrările scrise în engleză , ignorîndu-le total pe cele în turcă, finlandeză, maghiară sau arabă. În consecintă, acele „fapte" care îi vor surprinde pe specialiştii în diferitele epoci şi spatii pe care le acoperă această carte sunt, fără îndoială, erorile mele. Avînd în vedere faptul că m-am ocupat de cinci sute de ani de istorie, în mod sigur am confundat persoane, locuri şi întîmplări, m-am înşelat asupra· unor cauze şi am făcut asocieri incorecte între evenimente. În cazul unor probleme pe care le cunosc bine, toate interpretările noi din această carte au foarte multi predecesori, ele fiind doar versiuni noi ale unor dezbateri mai vechi. În mod sigur, aşa stau lucrurile şi în cazul acelor teme pe nu le cunosc chiar atît de bine, cum ar fi studiile asupra Balcanilor. Nu le voi cere specialiştilor în istorie să-mi ierte erorile, ci să se întrebe, înainte de a respinge analiza în totalitatea ei, dacă aceste erori invalidează ideile principale ale lucrării.