Îmi place mult să mi se spună poveşti. Însă rămân întotdeauna puţin nedumerit când acestea se încheie: „Şi au trăit fericiți..." De unde s-o ştiu, din moment ce nu se mai spune nimic, nu se mai povesteşte nimic? Toți prinții şi prințesele acestea nu mai au niciodată nici o supărare? Nu sunt niciodată nefericiți? Şi de ce se sfârşeşte povestea aici? Fericirea n-are nimic interesant? Nu mai e nimic de spus când eşti fericit? De ce tot acest mister în jurul fericirii? Am zece ani. Acord din ce în ce mai puţină atenție istorisirilor adulților, dar îi urmăresc. Din ce în ce mai mult. Ciulesc urechea atunci când vorbesc - rareori - despre fericire. La fel ca toți сорііі care cresc, descopăr că există nefericire şi că viața nu se desfăşoară chiar ca-n poveştile cu zâne. Oare e atât de greu să fii fericit? Am douăzeci de ani. Sunt un student mai degrabă fericit. Între un curs la universitate şi un meci de rugby, îmi face plăcere să stau de vorbă cu prietenii şi să punem lumea la cale. N-am scăpat de obsesia mea, dar am descoperit un paradox: fericirea este un subiect care deranjează. 

Poate fi un subiect agasant (,fericirea-i o prostie"), poate stârni critici (fericirea te face slab şi egoist"), ostilitate (,,fericirea este o dictatură"), ba chiar dispreț (,nefericirea e mai interesantă decît fericirea"). De unde toată iritarea aceasta când vine vorba despre fericire? Am treizeci de ani. Asta e, sunt psihiatru! Sunt alături de cele şi de cei care au o relație dificilă cu fericirea: fericire compromisă, fericire imposibilă, fericire care înspăimântă, fericire alungată, fericire deplânsă. Încercăm împreună să regăsim calea cea bună... Dar nu e un lucru uşor. Cum scria Voltaire: „Căutăm cu toții fericirea, dar fără să ştim unde, asemenea bețivilor ce-ncearcă s-ajungă acasă, ştiind vag că e pe undeva pe-acolo..." Cum să găseşti fericirea? Astăzi.. Încă nu am rezolvat ecuația fericirii. Sau nu complet. Am făcut totuşi progrese... Ascultându-i şi observându-i pe cei care sunt înzestrați pentru a fi fericiți, pentru a construi fericirea. Însoțindu-i şi ajutându-i pe ceilalți să le semene. Între timp, citesc în continuare Voltaire. Care spune: „Am hotărât să fiu fericit pentru că face bine la sănătate". Cum sunt medic, îmi place ceea ce e bun pentru sănătatea pacienților mei. Îmi place fericirea şi ideea de fericire. Dar dvs.?