Această carte se adresează celor care continuă să creadă că a duce o viaţă simplă nu înseamnă nici doar unul din acele scopuri grandioase pe potriva înţel�pţilor, nici un simplu vis cu ochii deschişi. Altfel spus, ar putea fi un sâmbure de adevăr în afirmaţia lui Nietzsche, dar numai dacă aspiraţia unei vieţi simple ţinteşte atât de sus, încât simplitatea trebuie să rămână un ideal, şi numai dacă suntem dispuşi să lăsăm în seama înţelepţilor, oricare ar fi ei, sarcina de a reflecta asupra unui mod de viaţă simplu. Dar noi nu trăim într-o vreme a scopurilor de neatins şi nici a acceptării pasive a ideilor. Există suficiente dovezi care ne arată că orbirea tipică donquijotismului nu sfârşeşte bine; pasivitatea nici ea nu prevesteşte ceva bun. Vremea în care trăim este o vreme a acţiunii. Această carte s-a născut din convingerea că o viaţă simplă - sau mai simplă - nu este doar posibilă, ci şi de dorit, pentru că, printre altele, reprezintă viaţa pe care ne-o alegem. Mai e ceva care m-a motivat să scriu aceste pagini. De mii de ani, au existat oameni care s-au dedicat vieţii simple. Unii dintre ei s-au retras din lume pentru a trăi astfel; alţii au atins un grad de simplitate activă aproape de martiriu; iar alţii au ales să scrie cărţi sau să pună bazele unei filozofii a simplităţii, în timp ce foarte mulţi au trăit o viaţă simplă fără să şi-o asume explicit sau să dea dovadă de vreo erudiţie. Simplitatea vieţii lor, concepţiile lor despre viaţa simplă, precum şi ideile sau teoriile lor au inspirat cartea de faţă. Aceste vieţi, dintre care unele sunt pur şi simplu excepţionale, stau mărturie pentru marea varietate de experienţe şi de idei cuprinse în sintagma viaţă simplă. Unele teme comune se nasc din teoriile şi practica simplităţii; cu toate acestea, nu am avut intenţia să dezvolt o teorie generală sau să scriu o mare poveste despre viaţa simplă. Pentru a studia „neutrul", Roland Barthes a ales să compare sensurile termenului - să îl numească mai degrabă decât să îl definească.