A existat o cultură super-avansată în preistorie? Dacă nu, atunci cum se face că oamenii presupus înapoiaţi ai Insulelor Britanice din Epoca Pietrei aveau un sistem de măsurare integrat, bazat pe o profundă înţelegere a sistemului solar? Istoria „oficială” a evoluţiei societăţii umane de la vânătorul-culegător la locuitorii oraşului pare confortabilă şi previzibilă. Toate dovezile disponibile au sprijinit imaginea convenţională a unei evoluţii calme, datorată în mare parte ingeniozităţii oamenilor ce trăiau în Orientul Mijlociu. Dar apoi, după câteva decenii, un eminent profesor inginer, Alexander Thom, a deranjat lumea arheologiei făcând o afirmaţie surprinzătoare. El a susţinut că structurile rămase din Epoca Târzie a Pietrei (Neolitic) au fost ridicate folosindu-se o unitate standard de măsurare, extrem de precisă. Ideea că aceşti oameni simpli din preistorie puteau atinge o asemenea precizie a întrecut viziunea asupra lumii a majorităţii arheologilor. Cum era de aşteptat, descoperirile lui Thom au fost respinse de aproape toţi cercetătorii. Profesorul Thom şi-a numit unitatea de măsură descoperită „yardul megalitic”, dar a murit (în 1985) fără să fie vreodată capabil a explica cum oamenii din Neolitic, aproape cu 3.500 de ani înainte de Christos, au fost capabili să descopere o asemenea unitate de măsură sau cum o puteau reproduce consecvent cu o asemenea precizie incredibilă. Chiar şi astăzi există multe zeci de mii din aceste construcţii megalitice răspândite prin Insulele Britanice şi în vestul Europei continentale. 

Scopul nostru iniţial a fost simplu: doream să aflăm dacă Thom într-adevăr descoperise o unitate de măsură preistorică sau dacă fusese indus în eroare de imensa cantitate de informaţii strânse din cercetarea siturilor arheologice răspândite din insulele din nordul Scoţiei până în Bretania (peninsula Bretagne), pe coasta de vest a Franţei. Am judecat că, dacă yardul megalitic al lui Thom ar fi imaginar, ar trebui să nu aibă valoare (nu sar putea verifica în teren), dar dacă ar fi întradevăr o unitate de măsură neolitică ingenioasă, ar trebui să aibă o realitate fizică dincolo de ea şi un fel de mijloace ştiinţifice de reproducere. Consecinţele cunoaşterii Investigaţia noastră ne-a condus la o redescoperire a ştiinţei din spatele acestei unităţi preistorice: putem acum demonstra atât originea sa matematică, cât şi mijloacele ei de reproducere, folosind masa şi rotaţia Pământului. Oricum, în cercetarea noastră asupra originii precise a yardului megalitic al lui Thom, am aflat curând că deschisesem uşa unui cufăr cu o comoară virtuală de cunoştinţe pierdute. Metoda noastră a constat în aplicarea tehnicilor criminaliste în arheologie peste o întindere de culturi din preistorie (înainte de anul 3000 î.Hr.) până în zorii istoriei scrise (după anul 3000 î.Hr.). Am descoperit că există un „ADN” complet identificabil, asociat cu cel mai vechi şi mai pur sistem ştiinţific ce apare în locurile cele mai neobişnuite. Chiar şi unităţile de măsură considerate relativ moderne, de la pfund şi pintă la gram şi litru, se dovedesc a fi vechi de mii de ani şi legate de înseşi dimensiunile sistemului solar. Am încercat să facem o expunere pe se poate de scurtă şi clară. Se cer doar nişte cunoştinţe elementare de aritmetică pentru urmărirea în detaliu a investigaţiei noastre, aşa că vă rugăm să aveţi calculatorul la-ndemână dacă doriţi să verificaţi descoperirile noastre pas cu pas. Informaţiile suplimentare, cele mai frecvente întrebări şi noile progrese sunt disponibile pe website-ul nostru: www.civilizationone.com Dacă împărtăşiţi vechea idee că evoluţia societăţii umane a fost un drum lent de la ignorantul om al peşterilor până la sofisticatul om modern, fiţi pregătiţi de-a fi şocaţi. Lumea nu e aşa cum o credeaţi.