În 1991, victima celui mai controversat caz de crimă din lume a fost găsită la o altitudine de aproximativ 3.200 de metri în Alpii Ötztal, în nord-estul Italiei, la nici cinci metri depărtare de granița cu Austria. Bărbatul, poreclit mai apoi Ötzi, murise în urma unei răni provocate de o săgeată înfiptă în spate, corpul său devenind cel mai studiat cadavru din întreaga istorie a umanității. În toamna anului 2017, am decis să văd cu propriii ochi locul faptei. Era pentru prima dată când mă implicam într-o cercetare penală, aşa că, pentru început, am procedat cum mi-am închipuit că ar face-o orice criminalist cu experiență: am reconstituit traseul parcurs de victimă înainte de incident. Reconstituirea a fost posibilă în mod cu totul neaşteptat, deşi crima fusese comisă cu aproape o mie de ani înainte de construirea Marii Piramide din Gizeh. Datorită oamenilor de știință care au găsit straturi de polen în aparatul digestiv al victimei şi au identificat sursa acestora, am putut reface cu precizie ultimele douăsprezece ore din viața lui Ötzi. Nici măcar un copoi nu i-ar fi putut lua atât de bine urma.

 Ötzi a făcut ultima sa drumeție pe actualul teritoriu al Italiei nordice. Fâşia de pământ pe care a călcat Ötzi a fost desprinsă din teritoriul Austriei după Primul Război Mondial, deşi, cel puțin când am fost eu in vizită, localnicii nu păreau să ştie nimic despre această schimbare. Arhitectura, gastronomia, cultura, semnele indicatoare, ba chiar şi saluturile erau cât se poate de austriece, pănă într-acolo încât a trebuit să mă uit pe hartă ca să mă lămuresc de care parte a graniței mă aflu. Am luat-o la pas dis-de-dimineață. In scurt timp mi-am dat seama că Ötzi trebuie să fi fost intr-o formă fizică de invidiat în ziua morții sale. Alpii Ötztal nu au o pantă lină precum dealurile de la poalele Munților Sierra Nevada, cu care, de altfel, eram obişnuit, ci aş putea spune că pur şi simplu țâşnesc spre cer din văile râurilor. Sunt atât de abrupți, încât chiar și poteca mai domoală pe care şi-a ales-o Ötzi coteşte brusc de nenumărate ori, ca un râu plin de meandre, străpungând zăpada şi ceața.