Nu am studiat medicina gândindu-mă că mă voi specializa în funcţionarea glandelor suprarenale şi a tiroidei la femei. Ştiam foarte multe despre importanţa acestor glande pentru starea de sănătate a femeii, dar nu am anticipat că vor juca un rol central pentru mine în practicarea medicinei. Totuşi, simptomele inexplicabile ale pacientelor mele şi dificultăţile pe care le aveau în încercarea de a obţine răspunsuri cu privire la simptomele şi stările lor au făcut să ajungă în centrul atenţiei mele grandele suprarenale şi tiroida. Consultând femei cu toate problemele la care se aşteaptă un medic de familie specializat în medicina integrativă, de la greutate la dureri de cap, de la nivel ridicat de colesterol la dezechilibre hormonale, am descoperit că aproape toate pacientele mele aveau în comun, tehnic vorbind, grupe de simptome fără legătură între ele cel puţin conform modului de funcţionare a medicinei convenţionale. Erau şi simptome îngrijorătoare nu doar pentru ele, ci şi pentru mine, căci ştiam că multe dintre acestea erau semne de inflamaţie cronică, prevestind afecţiuni cronice mai grave în viitor. Unele chiar progresaseră către aceste boli cronice. 

Peste 80% se simţeau obosite. Uneori era o oboseală minoră, care le determina să se bazeze pe cofeină şi zahăr pentru a face faţă unei zile, dar multe se luptau cu epuizare severă, fiindu-le afectat modul de funcţionare peste zi şi capacitatea de a avea grijă de familie, de a se descurca la serviciu şi de a se bucura de viaţă. Cele mai multe nu dormeau bine — unele nu reuşeau să adoarmă, altele se deşteptau în toiul nopţii şi multe se trezeau dimineaţa dorindu-şi să îşi tragă pătura peste cap, căci se simţeau încă obosite. Aveau nevoie de o cafea sau două ca să se pună în mişcare. Cam pentru o treime fuseseră prescrise de curând medicamente pentru depresie, anxietate sau insomnie ori pentru toate trei la un loc. Erau comune problemele de memorie şi concentrare chiar şi la femeile de numai 20 de ani, făcându-le pe destul de multe să-şi exprime îngrijorarea cu privire la senilitatea timpurie. Nu doar greutatea şi imaginea corporală erau probleme, ci şi semnele de sindrom metabolic, o afecţiune gravă ce include prediabet, nivel ridicat de colesterol, grăsime abdominală şi hipertensiune arterială chiar şi în cazul femeilor de 30 şi 40 de ani. Tulburările digestive, cum ar fi constipaţia, refluxul, balonarea şi sindromul intestinului iritabil, erau tipice. Cel mai şocant a fost numărul de femei consultate care aveau afecţiuni autoimune. Considerate rare înainte, cel puţin una din opt paciente venea la consultaţie cu cel puţin o afecţiune autoimună: artrită reumatoidă, sindrom Sjögren, boală Crohn, psoriazis, boală celiacă sau, cel mai adesea, tiroidită Hashimoto.