INTRODUCERE 

„DOCTORE, SUNT NORMAL?” Ca psihiatru, aud întruna această întrebare ‒ mult mai des decât ți-ai putea imagina. O aud de la prieteni, rude, pacienți, cunoștințe recente și oameni pe care de-abia i-am văzut pentru prima oară. În lumea de astăzi, oamenii se întreabă dacă ceea ce gândesc, simt sau cred – ori modul în care acționează – este considerat „normal”. Ce anume înțelegem prin „normal” și, în fond, ce este așa de grozav la a fi normal? Suntem învățați de mici că avem cu toții anumite talente și abilități care ne fac speciali. Dacă a fi normal înseamnă să fii exact la fel ca toată lumea, care mai e farmecul? Nu ar trebui să preferăm să fim unici și să acceptăm cine și ceea ce suntem? Când vine însă vorba despre sănătatea noastră mintală, încă ne facem griji: Dacă sunt puțin cam nerăbdător și am câteodată probleme de concentrare, asta înseamnă că sufăr de tulburare de deficit de atenție? Pentru că am o puternică stimă de sine și îmi place să fiu în centrul atenției, asta mă face narcisist? Dar dacă am ocazional schimbări bruște de dispoziție? Aș putea fi bipolar? Răspunsul la aceste întrebări, pentru cei mai mulți oameni, este nu, nu și nu! Cu toate acestea, există o serie de trăsături de personalitate care pot face parte dintr-un caracter normal, dar atunci când sunt prezente sub formă extremă pot fi anormale, pot cauza probleme oamenilor și chiar pot atrage după sine un diagnostic psihiatric. Acestea sunt trăsăturile în privința cărora oamenii se îngrijorează cel mai mult, dar, totodată, ele reprezintă și înseși trăsăturile noastre definitorii. Sunt trăsăturile care au potențialul de a ne face într-adevăr speciali – și chiar remarcabili. În cartea de față este vorba despre primele opt cel mai des întâlnite și mai importante dintre aceste trăsături. (Este important de menționat că cei mai mulți dintre noi prezintă multe dintre aceste trăsături, dacă nu chiar pe toate, într-o anumită măsură.) Este vorba despre a învăța să identifici ce trăsături sunt dominante. 

Este vorba despre a recunoaște cum acele trăsături îți pot cauza probleme. Și, cel mai important, este vorba despre a învăța cum îți poți pune trăsăturile dominante la lucru, în folosul tău. De exemplu: Ai găsit un mod de a da o întrebuințare productivă și concentrată firii tale aventuroase? Sau aceasta te propulsează amețitor de la o activitate la alta, și nu duci niciodată la bun sfârșit ceea ce începi? Ai reușit să îți transformi perfecționismul în ceva satisfăcător și de valoare? Sau, cel mai adesea, ai senzația că este ca o obsesie care te copleșește și îi exasperează pe ceilalți? Dar anxietatea ta? Te împinge la acțiune sau te paralizează de frică? Să examinezi cu atenție profilul personalității tale poate fi un lucru înfricoșător. La început, s-ar putea să nu îți placă ceea ce vezi. Ți-ar putea pricinui griji în privința ta sau a celor din jurul tău – a copilului, a partenerului de viață, a unui prieten sau coleg. S-ar putea să te compari cu poveștile de groază prezentate în mass-media, despre oameni în aparență obișnuiți, care se dovedesc a fi „nebuni”. Începi să te întrebi dacă nu ar trebui, poate, să te supui unei evaluări, să mergi la psihoterapie sau să urmezi un tratament medicamentos care să te ajute să-ți atenuezi acel perfecționism, sau poate să ții în frâu spiritul de aventură sau să înlocuiești gândirea magică cu o abordare mai logică, astfel încât să fii și tu cât mai asemănător cu toți ceilalți și să fii normal. Sau, cel puțin, să fii cât mai aproape de felul în care crezi tu că ar trebui să fie o persoană normală.