Ai făcut vreodată la sfârșit de an o listă cu ce-ți propui să realizezi anul următor, cum ar fi să slăbești, să începi să economisești bani, să demarezi propria afacere, să faci sport în mod regulat, să-ți schimbi cariera, să mănânci mai sănătos sau să te lași de fumat? Probabil că erai foarte entuziasmat și convins că anul acela va fi altfel. Dacă dăm timpul pe repede înainte și tragem linie, oare ce s-a ales de toate acestea după o lună? Dacă ești ca mulți dintre noi, probabil că ai ajuns fix acolo de unde ai plecat. Asta este ceea ce descopăr la majoritatea clienților mei pe care-i îndrum și la cei care participă la seminarele mele, la prieteni și, ca să fiu sinceră, în propria mea viață. Toți facem așa. În activitatea mea de coaching am descoperit persoane care se luptă ani sau chiar decenii să schimbe obiceiurile dăunătoare. Când am început activitatea de coaching lucram mai ales cu profesori universitari, șefi de departamente și conferențiari. 

Și, ce să vezi, și ei se confruntau cu aceleași probleme. Unii se luptau să renunțe la tergiversarea lucrurilor, pentru că mereu le lăsau rezolvarea pe ultima sută de metri, depășind astfel termene-limită importante. Alții nu reușeau să se convingă să mănânce mai sănătos sau să facă mișcare, chiar dacă sufereau de probleme serioase de sănătate. Iar alți clienți, deși participaseră la mai multe workshopuri, despre puterea leadershipului au venit să-mi spună îngrijorați că au dificultăți în a pune în practică toate lucrurile utile pe care le-au aflat. Procesul prin care încerci, dar nu reușești să te schimbi te macină pe interior — am fost învățați să credem că doar dacă încercăm suficient de mult și dacă avem voință vom reuși să facem o schimbare. Când nu reușim să ne schimbăm începem să ne îndoim de abilitățile și de personalitatea noastră și ajungem să nu mai avem stimă de sine. Așteptările nerealiste pe care le avem în minte nu numai că dăunează relației cu noi înșine, dar, prin generarea de stres suplimentar, ne îngreunează misiunea de a face o schimbare reală, de durată. De aceea, lucrul care poate întrerupe acest cerc vicios este să învățăm la ce ne putem aștepta în mod realist de la mintea noastră și să avem metode practice pentru a ne schimba. Adesea, creierul nostru se opune schimbării bruște din mai multe motive. 

Oamenii au obiceiuri, pentru că acestea au nevoie de mult mai puțină energie și spațiu mintal, ceea ce ne oferă posibilitatea de a ne concentra asupra altor lucruri. De asemenea, familiaritatea este relaxantă pentru centrii emoționali din creier. Ne formăm obiceiuri în mod subconștient, fără să ne dăm seama, și adesea ne este greu să le schimbăm. De fiecare dată când încercăm, dar nu reușim să facem o schimbare, suntem dezamăgiți și începem să ne pierdem speranța. Toți trecem prin asta. Pentru a nu mai repeta greșelile din trecut, trebuie să înțelegem de ce ne-am format aceste obiceiuri de la bun început și la ce ne-au ajutat. Acțiunile noastre hrănesc întotdeauna nevoi esențiale, precum siguranța, diversitatea, importanța, conexiunea. Nu vom mai repeta acele acțiuni dacă nu ne ajută la nimic. De aceea nu putem scăpa pur și simplu de vechile obiceiuri; trebuie să înțelegem mai întâi care le este scopul. Abia apoi ne putem gândi cum să obținem aceleași recompense într-un mod mai adecvat. Aici intervine această carte. Pentru a implementa schimbări de durată trebuie să gestionăm conflictul între diverși centri ai creierului. Putem grupa zonele creierului în trei clase principale pe baza dezvoltării noastre evolutive: creierul reptilian, sistemul limbic și neocortexul. Aceste trei clase sunt de fapt grupări ale mai multor zone din creier, dar ca să fie mai simplu mă voi referi doar la cei „reptilian“, „de mamifer“ (sistemul limbic) și „uman“ (neocortextul).