Cucoana Tinca arunci o privire furioasă, întoarse spatele ca la comandă şi trecu în odaia dumisale. Şi, fiindcă nu putu să trântească uşa din cauza unei velinţe care se îndoise de margine, lovi cu piciorul într'ua scaun, scaunul se lovi de măsuţă şi doborî un ghiveciu de sticlă în care ţinea o floare artificială ca decor de iarnă. Rost de plâns şâ de vărsat focul. — Na I Of, firar a dracului de vieaţă, să fie ! Să fie a dracului de vieaţă ! Uite aşa I Că m'a ble stemat Dumnezeu să trăesc din cameră mobilată. Ori poate dracul m'o fi blestemat, că Dumnezeu o fi având şi inimă în el, n’o fi având numai fiere. Şi nu i-am făcut niciun rău să mă blesteme în halul ăsta. Că pe popa îl primesc cu botezul, câteo leturghie îi mai trimet şi eu—în zi de sărbătoare, că la biserică nu pot să mă duc, că de, trebue să ai grifă de chiriaş! Să fii în picioare când o veni ăla cu cornuri, să-i aduci jurnalul dela poartă — pe ger şi pe viscol—şi să-i faci focul la sobă, că de, plăteşte omul chirie şi eşti datoare să te bagi slugă la el... Să se scoale în căldurică, să nu răcească... Mă rog ! Şi îndată ce-o face ochi să fie şi ceaiul gata. La moment I Da să-l brodeşti, mă rog, după gu st: când mai tare, când mai slab... 

Parcă eşti Dumnezeu să ghiceşti •dacă s'a sculat cu dosul în sus ori cu el în jos ! Firar a dracului de ursitoare, că tare a mai fost înbufnată şi încruntată când a trecut pe la mine. Pesemne că i-a stricat mama somnul, că m'a făcut diminfeaţa când nici nu se luminase de ziuă. Ş'o fi zis, zgribţuroaica dracului : — Stai, dacă-i a şa ! S'o ursez să trăiască din cameră mobilată. Să-şi bage străin în casă şi să-l facă stăpân. Iacă aşa ! Acuma trebue să scoţ polul ca să cumpăr alt ghiveciu ] Că n'o să las masa goală şi săracă! Nu-mi ajunge sângele care mi s'a suit la c a p ! Auzi că dumnealui se mută! Ducă-se că m’am săturat de slugărie. De chiriaşi nu mă vaiet eu. Casă de închiriat să am. Cum •oiu lipi biletul — gata! In două zile am şi închiriat.