Lectura 19 Trandafiri a fost considerata o carte de natura fantastica insiprata din mitul lui Orfeu. Povestea este scrisa la persoana I de catre un personaj pe nume Eusebiu Damian, care este sescretarul unui prestigios scriitor al anilor 60 si anume Dumitru Anghel Palade(A.D.P.). Intr-una din zile cand se afla la munca la casa scriitorului de pe strada Primaverii, ADP este vizitat de un fecior pe nume Laurian si logodnica sa Niculuia. Acesta ii marturiseste ca s-a nascut in urma cu 28 de ani si ca este fructul iubirii dintre scriitor si una din actritele teatrului de la Sibiu ce in urma cu 28 de ani avea rolul lui Euridice. Femeia insa a murit, la fel ca si Euridice din mitul original. Tot ceea ce doreste Laurian este binecuvantarea tatalui sau pentru casatoria sa cu Niculina ce urma a avea loc maine. Cei doi logodnici absolvisera amandoi conservatorul insa si-au uitat adevarata menire iar Laurian a devenit instructor de innot, iar Niculina preda ore particulare de limba franceza. In timpul acestei vizite Laurian si Niculina improvizeaza un spectacol care au menirea de a-i reda lui ADP virtutiile orfice, adica au rolul de a-i aminti menirea sa in lume prin intermediul anamnezei. Chiar a doua zi, dupa nunta Palade dispare impreuna cu cei doi soti fara ca Laurian sa stie ceva. Dupa cateva zile secretarul este telefonat de ADP si, dupa un anumit cod precis si anume acela ca soferul sa nu vorbeasca deloc cu dansul, acesta ajunge intr-o tabara de campanie parasita, loc in care se simte incredibil de obosit. Spre seara Laurian este invitat la unul din spectacolele improvizate de membrii acelei campanii. Inca de la inceput acesta se simte foarte speriat deoarece nu reuseste sa intre in atmosfera fantastica a teatrului pus in scena de un anume „Thanase”( thanatos= moarte), care simbolizeaza faptul ca oamenii trebuie sa moara. ADP, insa reuseste sa surprinda estenta acelei piese de teatru, si astfel are o revelatie de tip cretionist: revine la adevarata lui menire si anume accea de a scrie teatru. Damian datorita fricii nu reuseste sa depaseasca planul profan al existeniei. Incojurat de idei filozofice si istorice de natura Hegeliana si traind in „Tabara” ADP scrie intr-o febra neintrerupta sute de pagini de teatru si tot atunci isi aminteste ce s-a intamplat in Ajunul anului 1938 cand traise o noapte de vis impreuna cu mama lui Laurian. Dupa o calatorie in India, facuta cadou de ADP drept multumire pentru rapiditatea si eficacitatea cu care a dactilografiat piesele sale de teatru, Eusebiu se intoarce in tabara unde are parte de una din acele exprietente inexplicabile. In noaptea de Ajun al Craciunului, pe cand faceau o plimbare cu sania in una din padurile de la marginea Sibiului cei patru intalnesc casa de care ADP povestea ca si-a petrecut Ajunul impreuna cu mama lui Laurian in ajunul anului 1938. Totul devine o nebuluoasa iar Damian este gasit aproape degerat si rezemat de o buturuga. Cele trei personaje dispar complet: ADP, Laurian si Niculina, iar atunci cand este intrebat ce sa intamplat nu stie sa dea un raspuns corerent atata vreme cat a avut parte de o iesire din conditia profanica. Despre Palade apar multe supozitii insa nici una din ele nu se comfirma. Singulere momente in care Damian afla de existenta sa sunt aniversarile casatoriei sale cand primeste 19 Trandafiri superbi. Toata aceasta carte reprezinta pentru mine un tablou fantastic: personajele trec de la o varsta la alta dintr-o clipita, experiente inexplicabile, procedee de anamneza des invocate si toate au ca scop „libertatea absoluta” pe care nu o poti dobandi decat atunci cand devi un neconoscator! Recomand cartea cu caludra! Te incita ca lectura asa cu nu credeai ca poate o carte sa se joace cu mintea ta!