„Moș Anghel” este una dintre acele povestiri cu parfum de legendă, în care Panait Istrati îmbină cu măiestrie lirismul, umanismul profund și realitatea lumii balcanice. Povestirea face parte din cunoscutul ciclu al lui Adrien Zograffi, naratorul prin care Istrati își proiectează adesea propria viață, viziune și trăiri.

Moș Anghel, personajul central, este un bătrân de o noblețe rară, un om simplu, dar cu o înțelepciune care nu se învață din cărți. Trăind modest, departe de zgomotul orașelor și al oamenilor grăbiți, el devine un simbol al onestității, al muncii cinstite și al unei spiritualități autentice. În relația cu Adrien – tânărul visător, însetat de sens și adevăr – se creează o punte între generații, dar și între două moduri de a vedea viața: cu ochii celui care a trăit și cu ai celui care abia începe să o înțeleagă.

Stilul cald și confesiv al lui Istrati aduce în prim-plan o lume care dispare – lumea oamenilor simpli, dar cu suflet mare. Moș Anghel devine un personaj arhetipal, aproape mitic, într-o poveste despre onoare, bunătate, memorie și legătura dintre oameni.

De ce merită citită această carte?

Pentru că Moș Anghel este o lecție de omenie și un omagiu adus valorilor care stau la temelia spiritului românesc. Este o povestire scurtă, dar cu o putere emoțională mare, ideală pentru oricine caută literatură cu suflet, care lasă urme adânci în conștiință. O lectură esențială pentru cei care iubesc proza sinceră, caldă și profund umană a lui Panait Istrati.