Ma aflam de o buna bucata de vreme intr-un vagon penitenciar, tras pe o linie moarta din gara Pitesti. Cu toata graba cu care fusesem scos, cu sapunul pe mine, din sala de du§uri, trecut in fuga pe la magazia de efecte, pus pe jos, in coridor, pentru ca un debinut de drept comun sa-mi bata lanburile la picioare, dus apoi in viteza, cu duba la gara, deja trecusera mai bine de doua ore de cand vagonul statea neclintit pe linie. Eram singur intr-una din celulele mici, ceea ce era un adevarat lux, lata de cum calatorisem altadata cu duba. Compartimentul mai mare al vagonului era ocupat de un numar de delimit! de drept comun. Primisem hrana rece obi§nuita pentru o zi : o bucatica de slanina ranceda ?i foarte sarata, doua cubulebe de marmelada §i un sfert de paine. Ma decisesem s-o mananc pe loc, fiind convins ca gardienii se impelasera §i vor veni sa mi-o eeara inapoi. Parcursul Pite§ti—Bucure$ti era de mult prea scurta durata, pentru a justifica rabia de hrana rece pentru o zi 1 Si totusi, nici atunci, nici dupa ce vagonul s-a pus in mi§care, ata?at la garnitura de tren cu care am plecat la drum, nimeni nu a mai venit la u?a mea, nici macar pentru a ma spiona prin vizeta. Desi printre gratiile §i sita de sarma deasa de la fereastra, vizibilitatea era foarte redusa, mi-am dat repede seama ca nu mergeam catre Bueuresti, ci in directie opusa. Cum nu gaseam nici o explicable la acest nea?teptat itinerar, am renunfat sa-mi mai bat capul. Eram atasati la un tren care mergea destul de repede, a$a ca am ajuns inca pe lumina la Craiova. Aid,1 au urmat o serie de manevre, pana ce am fost garati pe o linie moarta, mai in afara garii, unde a mai fost adus un grup de depinuti de drept comun. Au fost inchi§i tot in camera mare, impreuna cu ceilalti. M-am gandit ca de asta venisem pana la Craiova, ca sa luam §i acest lot de debinufi, iar acum vom face cale intoarsa spre Bucure§ti. M-am inselat insa din nou. Foarte curand am fost legali la un tren, care a pornit tot spre apus. De ce ne-am oprit dupa aceea timp de aproape doua ore, intr-o stabie neinsemnata, nu mi-am putut da seama. Inainte de a se lasa noaptea, am reu?it sa citesc pe cladire numele stabiei : Pruni§or. Ne aflam in marginea padurii de pe dealul Balotei. Popasul facut nici n-am sa-1 pot uita niciodata. Inchizand ochii mi-as fi putut inchipui ca sunt din nou acasa, la Ilovab. Printre gratiile ferestrei venea un miros puternic de liliac in fl'oare, iar in lini?tea nopbii care se lasase, canta o privighetoare. Era foarte aproape, intr-un, boschet din faba ferestrei vagonului penitenciar.