Doarme cu faţa în sus, cu gura căscată, c’o mână înfiptă în leasa de păr de pe piept şi c’un picior peste picioarele jumătăţii domniei-sale. Care jumătate e deşteaptă* îi suportă resemnată greutatea răschitorului şi aşteaptă să se producă un eveniment. Când Istrate Călinescu era funcţionar,, „evenimentul" se producea — când se producea — înainte de 7, fiindcă la această oră trebuia să se scoale (Călinescu), ca la 8— 8 şi cinci să fie prezent la birou. Din care pricină evenimentul era adesea foarte redus în proporţii. Fără prolog, fără epilog. Adică pur ş f simplu. Nu era timp suficient.

Cucoana Zoe înţelegea câ astfel stau lucrurile şi că n’are drept să se îmbufneze, îşi mai scotea din pagubă în. serile care nu precedau o sărbătoare sau o zi de post şi în duminicile fără vizite şi fără musafiri. Acuma — slavă Domnului că timp s’ar m ai găsi. Un pensionar e mai puţin ocupat chiar decât un rentier. Dar un bărbat, când ■e pensionar, înseamnă că are minimum ■cincizeci şi şapte de ani... Şi când ai cincizeci şi şapte de ani înseamnă că nu mai eşti stăpân pe toate balamalele. Altfel nu te-ai numi pensionar. In această stare, anumite lucruri pe care le făceai odată cu plăcere şi c’o uşurinţă care le banaliza, ar avea într’adevăr însemnătatea unui eveniment. Când ai dantura în bună stare, mănânci pastramă, spargi nuci şi sâmburi de curmale fără să cugeţi c’ai săvârşit vreo ispravă. Dar când măselele — după ce au trecut In repetate rânduri pe la dentist — se află şi ele în perspectivă de pensionare, crezi c ’ai făcut cine ştie ce vitejie rozând o coaiâ de pâine sau mozolind un schnitzel parizian.