Într-o dimineață luminoasă de toamnă, Steve Z, locotenent-colonel care lucra la Pentagon, a auzit „un zgomot foarte puternic“, pentru ca, în clipa următoare, să se pomenească acoperit de moloz de la tavanul care, în cele din urmă, a căzut peste el, lăsându-l inconștient. Era 11 septembrie 2001, iar un avion de pasageri se prăbușise peste clădirea uriașă, foarte aproape de biroul în care lucra bărbatul. Dărâmăturile care l-au acoperit pe Steve i-au salvat viața, pentru că fuzelajul avionului a explodat, iar mingi de foc au cuprins întregul birou. În ciuda șocului, Steve s-a reîntors la slujbă patru zile mai târziu, muncind febril în timpul nopților, de la 6 seara la 6 dimineața, pentru că, în acel interval, în Afganistan era zi. Curând după aceea, a plecat voluntar în Irak pentru un an. „Ajunsesem să nu mai pot intra într-un centru comercial fără să u hipervigilent, suspicios din cauza felului în care simțeam că mă privește lumea, eram mereu în alertă. Acestea sunt motivele care mau determinat să plec în Irak“, își amintea Steve. „Nu mai puteam folosi liftul și mă simțeam prins ca într-o capcană atunci când mă aam în trac, în propria mașină.“ Cele descrise de Steve sunt simptomele tulburării clasice de stres post-traumatic (TSPT). Apoi a venit ziua în care și-a dat seama că nu mai poate face acestei afecțiuni de unul singur. 

Așa a ajuns la o psihoterapeută pe care o mai consultă din când în când și astăzi și care l-a convins să încerce mindfulness*. Minfulness, a povestit Steve, „m-a ajutat să u mai calm, mai puțin stresat, m-a făcut să nu mai reacționez impulsiv“. Pe măsură ce exersa, adăugând în această combinație bunătatea plină de iubire și practicând retragerea, simptomele de TSPT au devenit treptat mai puțin frecvente și și-au pierdut din intensitate. Deși iritabilitatea și neliniștea încă nu au dispărut cu totul, acum le poate anticipa. Povești precum cea a lui Steve oferă informații încurajatoare cu privire la meditație. Noi înșine am practicat acest exercițiu spiritual pe tot parcursul vieții noastre adulte și, asemenea lui Steve, am descoperit că are nenumărate benecii. Pregătirea noastră profesională nu este însă de ajuns. Nu orice se încadrează în magia meditației poate face față testelor științice riguroase. Prin urmare, am încercat să aăm ce anume funcționează și ce nu funcționează. O parte dintre informațiile pe care le ai despre meditație pot greșite, iar ceea ce este adevărat s-ar putea să nu știi. Să ne întoarcem însă la relatarea lui Steve. 

Aceasta a fost spusă la nesfârșit, în nenumărate variante, de nenumărați oameni care au pretins că au găsit alinare în metode de meditație precum mindfulness, nu numai în cazuri de TSPT, ci și în ce privește multe alte tulburări emoționale. Totuși, mindfulness, considerată parte a unei străvechi tradiții de meditație, nu a fost menită să e un asemenea leac și abia recent a fost luată în considerare pentru vindecarea formelor moderne de angoasă. Scopul originar al acestei meditații, îmbrățișat de unele grupuri până în zilele noastre, se referă la o explorare intensă a minții și la o profundă schimbare a întregii noastre ințe. Pe de altă parte, aplicațiile pragmatice ale meditației – precum mindfulness, care l-a ajutat pe Steve să își revină în urma traumei suferite – se bucură de interes la scară largă, dar acționează în profunzime. Pentru că este accesibilă, foarte mulți oameni au găsit o modalitate de a include în programul lor zilnic cel puțin o scurtă meditație. Putem vorbi, așadar, despre două căi: una profundă și una vastă. Aceste căi sunt adesea confundate una cu cealaltă, în ciuda faptului că diferă substanțial.