Fiecare autor, presupun, își reprezintă un cadru în care cititorii cărții sale
ar putea să aibă de câștigat după ce au citit-o. Eu mă gândesc la proverbialul loc de
taifas din jurul dozatorului cu apă rece1 de la birou, unde se împărtășesc opinii și se
face schimb de bârfe. Sper să îmbogățesc vocabularul de care se folosesc oamenii
atunci când discută despre judecățile evaluative și opțiunile celorlalți, despre noile
politici ale companiei sau despre deciziile investiționale ale unui coleg. De ce ne-ar
păsa de bârfe? Pentru că este mult mai ușor și tot pe atât de plăcut să identificăm și
să etichetăm greșelile altora decât să le recunoaștem pe ale noastre. A pune sub
semnul îndoielii ceea ce credem și dorim este greu de făcut în cele mai bune momente
ale noastre și este deosebit de dificil atunci când avem cel mai mult nevoie să o facem,
însă putem beneficia de opiniile avizate ale celorlalți. Mulți dintre noi anticipează
spontan cum vor evalua colegii și prietenii opțiunile noastre; prin urmare, calitatea și
conținutul acestor judecăți anticipate contează. Așteptarea unei taclale inteligente
este un motiv puternic de autocritică serioasă, mai tare decât hotărârile de Anul
Nou privind îmbunătățirea modului în care luăm decizii la serviciu și acasă.
Pentru a fi un bun diagnostician, un medic are nevoie să-și însușească
numeroase descrieri ale bolilor, fiecare dintre ele oferind o idee despre boală și
simptomele sale, despre posibile antecedente și cauze, posibile evoluții și consecințe,
precum și despre posibile intervenții menite să vindece ori să atenueze boala. A învăța
medicina constă, parțial, în a învăța limbajul medicinei. O mai profundă înțelegere a
judecăților și a opțiunilor solicită, de asemenea, un vocabular mai bogat decât cel
disponibil în limbajul cotidian. Speranța privind bârfa avizată stă în aceea că există
modele distinctive ale erorilor pe care le comit oamenii.
Erorile sistematice sunt cunoscute drept biasuri2 și ele reapar în mod previzibil în
împrejurări particulare. Atunci când pe scenă urcă un vorbitor chipeș și sigur pe sine,
puteți anticipa că auditoriul îi va aprecia comentariile mai favorabil decât merită.
Disponibilitatea unei denumiri pentru diagnosticul acestui bias – efectul de halo –
ușurează anticiparea, recunoașterea și înțelegerea sa.
Atunci când sunteți întrebați
la ce vă gândiți, în mod normal puteți să răspundeți. Credeți că știți ce se petrece în
mintea voastră, adeseori fiind vorba de un gând conștient ce conduce în mod ordonat
către un altul. Însă acesta nu este unicul mod în care lucrează mintea și nici măcar
modul său tipic de funcționare. Majoritatea impresiilor și gândurilor se nasc în
experiența voastră conștientă fără să știți cum au ajuns acolo.