Scopul meu este să devin conştiinţa lumii", îi mărturisea George Soros biografului său, Michael Kaufman. Istoria e plină de dumnezei pe pământ şi de mântuitori care ambiţionează să salveze omenirea. Însă, vai, prea adesea omenirea se dovedeşte nătângă şi obtuză, cârtitoare şi nerecunoscitoare, incapabilă să priceapă ori să cuprindă măcar măreţia idealurilor la care este chemată, aşa că binele trebuie să îi fie administrat cu forţa. Cu teroarea, cu războiul sau cu revoluţia, după caz. Visul de aur la care aspiră George Saros se numeşte „Societatea deschisă".. Conceptul nu este nou, el îi aparţine lui Henri Bergson, autor între altele şi al teoriei elanului vital, ce nu poate fi stăvilit de opoziţia lumii materiale. Potrivit lui Bergson, o societate este „închisă", atunci când acţionează exclusiv în interesul său propriu, egoist, .,tribal� Dimpotrivă, o societate ,.deschisă" este cea care îşi depăşeşte egoismul şi se ridică deasupra intereselor proprii, pentru a promova idealurile şi binele „universal� Karl Popper, pe care Saros îl numeşte „mentorul meu spiritual", merge mai departe, afirmând că nici o credinţă sau concepţie nu poate fi superioară alteia: din cauza faptului că orice cunoaştere este failibilă, o societate „deschisă" trebuie să permită nu doar exprimarea tuturor punctele de vedere, ci şi să le acorde preţuire egală. Deoarece societăţile „închise" nu permit un atare pluralism, este nevoie de lovituri de stat sau de revoluţii pentru ca regimurile lor să poată fi răsturnate şi înlocuite cu conduceri atot-tolerante, care să facă posibilă .,des-chiderea" societăţii, explică Popper. Drumul de la o societate „închisă" spre una „deschisă" nu se încheie niciodată, procesul de „deschidere" este nesfârşit, dat fiind că omenirea, în dezvoltarea ei, nu va înceta să exploreze, să descopere şi să enunţe noi credinţe şi noi concepte. Care şi ele trebuie asimilate şi preţuite deopotrivă cu cele vechi. Fără discriminare. Dar, dacă toate valorile sunt egale, dacă noţiunile de nsuperior" şi ,,inferior" sunt abolite prin decret, atunci orice scară axiologică dispare şi, prin urmare, orice valoare dispare. Or, aceasta înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât deprecierea progresivă a societăţii omeneşti, până la o grămadă de forme fără fond, şi destructurarea ei, până la pulverizare, până la aneantizare. Asemenea lui Marx şi a întregului şir de lideri socialişti aliniaţi în urma acestuia, Saros, în calitate de nconştiinţă a lumii", este un acerb critic al prezentului, însă evită cu şiretenie să ofere prea multe detalii despre cum arată, în concepţia lui, societatea viitorului: ,,ln reţeaua mea de fundaţii, nu am definit niciodată societatea deschisă. Dacă am fi făcut acest lucru, organizaţia ar fi devenit mai rigidă; aşa cum este acum, flexibilitatea este ceea ce o defineşte�