Oamenii au fost dintotdeauna creatori de mituri. Arheologii au scos la lumină morminte neanderthaliene care conţineau arme, unelte şi oase ale unor animale sacrificate, toate sugerând un fel de credinţă într-o lume viitoare similară cu a lor. E posibil ca oamenii de Neanderthal să-şi fi spus poveşti despre viaţa pe care semenii lor morţi o duceau acum. Cu siguranţă reflectau la moarte într-un fel în care celelalte fiinţe nu o făceau. Animalele asistă la moartea celor din rândul lor, dar, din câte ştim, nu acordă chestiunii cine ştie ce importanţă. Mormintele neanderthaliene arată însă că, atunci când aceşti oameni de la începuturile timpului au devenit conştienţi de faptul că sunt muritori, au creat un soi de contranaraţiune care să-i ajute să se împace cu această idee. Oamenii de Neanderthal care îşi îngropau tovarăşii cu atâta grijă par să-şi fi imaginat că lumea vizibilă, materială, nu era singura realitate. Prin urmare, încă de foarte devreme, se pare că fiinţele umane se deosebeau prin abilitatea lor de a avea idei care depăşeau experienţa lor de zi cu zi.

Suntem nişte fiinţe care caută înţelesuri. Din câte ştim, câinii nu se frământă din pricina condiţiei canine, nu sunt preocupaţi de soarta câinilor din alee părţi ale lumii şi nici nu încearcă să-şi vadă viaţa dintr-o altă perspectivă. Dar oamenii cad uşor în deznădejde şi încă din vremuri preistorice au inventat poveşti care i-au ajutat să-şi aşeze vieţile într-o perspectivă mai largă, care le-au revelat un tipar ascuns şi le-au dac sentimentul că, în pofida dovezilor contrare, deprimante şi haotice, viaţa are sens şi valoare. O altă caracteristică specială a minţii omeneşti este abilitatea sa de a avea idei şi de a crăi experienţe pe care nu le putem explica raţional. Avem imaginaţie, o trăsătură care ne îngăduie să ne gândim la ceva care nu se află în prezenţa imediată şi care, atunci când face pentru prima dacă obiectul închipuirii noastre, nu are o existenţă obiectivă. Imaginaţia este trăsătura care dă naştere religiei şi micologiei. 

Astăzi, gândirea micologică şi-a pierdut bunul renume; adeseori o respingem ca fiind iraţională şi excesivă. Dar imaginaţia este şi capacitatea care le-a îngăduie oamenilor de ştiinţă să descopere lucruri noi şi să inventeze tehnologii care ne-au făcut extraordinar de eficienţi. Imaginaţia oamenilor de ştiinţă a făcut posibile călătoriile în spaţiul cosmic şi aselenizarea, lucruri care odinioară se întâmplau doar pe tărâmul miturilor. Micologia şi ştiinţa lărgesc orizontul oamenilor. La fel ca ştiinţa şi tehnologia, micologia nu ţine, după cum vom vedea, de alegerea unei alee lumi, ci ne ajută să crăim mai intens în această lume.