Acest studiu se constituie ca o analiză antropologică şi sociologică a lumii moderne, luînd corpul ca fIr căIăuzitor. Sînt aici, în oglinda unei societăţi date, societatea noastră, cîteva capitole posibile ale unei antropologii a corpului. Este vorba şi de o antropologie a prezentului, care preia adesea "calea"! etnologiei şi a istoriei, pentru a aprecia, dintr-un unghi insolit şi adesea mai fertil, un număr de practici, de discursuri, de reprezentări şi de imaginarii, punînd în discuţie corpul din perspectiva modernităţii. Corpul reprezintă o temă deosebit de propice pentru analiza antropologică, deoarece aparţine, cu drepturi depline, identităţii omului. Fără corpul care să-i dea un chip, omul nu ar exista. A trăi înseamnă a reduce continuu lumea la corp, prin simbolistica pe care o propune2 . Existenţa omului este corporală. Iar tratamentul social şi cultural căruia acesta i se supune, imaginile ce-i redau consistenţa ascunsă, valorile distinctive, toate ne vorbesc, la rîndul lor, despre persoană şi despre variaţiile pe care defmirea sa şi modurile sale de existenţă le cunosc de la o structură socială la alta. Fiindcă se află în centrul acţiunii individuale �i col�ctive, al simbolismului social, corpul constituie o modalitate de analiză, cu un impact deosebit pentru o mai bună înţelegere a prezentului. Fără îndoială că nimic nu este mai misterios în ochii omului decît consistenţa propriului corp. Şi tiecare societate s-a străduit , în stilul caracteristic, să dea un răspuns anume acestei enigme primare în care se ancorează omul . Corpul pare înţeles de la sine. Dar evidenţa e adesea calea cea mai scurtă a misterului. Antropologul şti e că "în centrul evidenţei, după explimarea exemplară a lui Edmond Jabcs, se at1ă vidul", adică un creuzet al sensului , pe care fiecare societate îl concepe în sti l propriu, cu evidenţe considerate ca atare doar de privirea familiară pe care o suscită. Ceea ce este evidenţă pentru unul, e nedumerire pentru altul, dacă nu chiar lipsă de înţelegere. Fiecare societate, în cadrul viziunii sale asupra lumii, deţine o cunoaştere singulară asupra corpului : constituentele, perfonnanţele, corespondenţele sale etc. Ea îi dă sens şi valoare. Concepţiile privind corpul sînt tributare concepţiilor privind persoana. Astfel, numeroase societăţi nu separă omul de corpul său, la modul dualist atît de familiar occidentalului. În societăţile tradiţionale, corpul nu se distinge de persoană. Materiile prime ce dau consistentă omului sînt aceleaşi care dau consistenţă cosmosului, naturii. Între o�, lume şi ceilalţi, se întinde aceeaşi ţesătură, cu motive şi culori diferite, care nu modifică deloc structura comună (cap. 1 ).