Adeseori poetii i-au precedat pe oamenii de stiinta ... De exemplu, tragicii greci au vorbit despre rolul sîngelui ca factor ereditar cu doua mii de ani inaintea biologilor... La fel, daca ne gîndim la arbori, vedem cum, de la \erlaine la Rilke si Valery, poetii i-au slujit nu în putine rînduri autoarei acestei carti drept sursa de inspiratie. Ideile prezentate de Denise de Castilla in lucrarea de fata, cu adevarat remarcabila, poarta amprenta unei legaturi permanente, a unei relatii date între caile deschise de poeti si orientarile cercetarii moderne. Omul si arborele se cunosc de foarte mult timp, cam din vremea cînd un mar faimos a ajuns sa fie cauza atîtor nenorociri. Secole de-a rîndul, poetii, teologii, filosofii - pe de o parte -, padurarii, silvicultorii, botanistii - pe de alta parte - au fost singurii care s-au aratat preocupati de arbori. Iata însa ca, de mai bine de cincizeci de ani, datorita lucrarilor de cercetare efectuate de elvetienii Emile Jucker si Charles Koch, arborele a patruns, daca putem spune astfel, si în medicina, si în psihologie. Disciplinele care au ca obiect de studiu creierul uman, functiile lui, inteligenta, rationamentele, memoria, emotiile, dar si dereglarea respectivelor functii cunosc la ora actuala o situatie speciala. În ultimele doua sute de ani, toate celelalte discipline care studiaza omul s-au înscris într-un progres permanent, începînd cu nasterea semiologiei (Laennec), pîna la biologia moleculara, ce a tacut posibila vindecarea unor maladii considerate mult timp incurabile. Cît priveste creierul, lucrurile n-au stat nicidecum la fel. Si aceasta, din ratiuni bine întemeiate. Jacques Monod considera ca e împotriva logicii sa fii simultan subiect si obiect, ca omul, definit prin creierul sau ("stapînul creier înaltat pe omul sau", dupa cum spunea Paul Valery), nu poate nadajdui sa-si cunoasca, nici sa-si înteleaga propriul creier. Se prea poate ca experimentele facute pe animale si soldate cu rezultate foarte bune în alte domenii sa fie aici insuficiente. Omul se diferentiaza de animal prin chiar creierul sau. Nici un animal nu este în stare sa creeze. Nici un animal nu a scris Hamlet.