Ghemuită lângă el, cu pieptul lipit de spatele lui, cu respirația sincronizată și cu picioarele împletite. Așa dormim de mai bine de 5.000 de nopți. Însă acum dormim în camere separate. Ziua, dansăm zigzagul celor doi metri distanță, obișnuitele îmbrățișări, mângâieri și săruturi zilnice acum sunt interzise, iar „Nu te apropia“ e noul alint adresat soțului meu. Tușind mereu, cu diverse dureri și o stare generală proastă, mă îngrozește gândul că îl pot infecta dacă mă apropii prea mult. Așa că păstrez distanța. 

Azi e 30 martie 2020 și, împreună cu alți 2,5 miliarde de oameni, o treime din populația lumii, ne aflăm în izolare. Cu atâția oameni închişi în casă, condamnați să lucreze de la distanță (cei care încă mai au un serviciu), fără să-și poată vizita prietenii sau familia, ieșind din casă doar o dată pe zi, sau deloc, „distanțându-se social“, în „carantină“ sau „autoizolare“, bineînțeles că senzațiile de singurătate și de izolare s-au intensificat. După doar două zile de la instaurarea carantinei, prietena mea cea mai bună îmi dă mesaj: „O iau razna de la izolare“. 

În ziua a patra, tatăl meu de 82 de ani îmi scrie pe WhatsApp: „Singur ca un nor am hoinărit.“1 În întreaga lume, angajații liniilor telefonice de urgență pentru ajutor emoțional au raportat nu doar creșterea masivă a numărului de apeluri încă din primele zile de distanțare socială obligatorie, dar și faptul că cele mai multe persoane care au sunat se plângeau de singurătate. „Mama nu vrea să mă îmbrățișeze sau să se apropie de mine“, spune un copil îndurerat unui voluntar al liniei telefonice de urgență Childline din Marea Britanie. În Germania, unde până la jumătatea lunii martie liniile telefonice de urgenţă înregistraseră cu 50% mai multe apeluri decât de obicei, un medic psiholog care răspundea acestor apeluri observa că: „Majoritatea apelanților se tem mai tare de singurătate decât de infectare.“ Însă Secolul singurătății nu a început în primul sfert al anului 2020. Dinainte să fim loviți de pandemia de COVID-19, mulți dintre noi ne simțeam deja de ceva timp singuri, izolați și dezbinați. În cartea de față veți afla de ce am devenit atât de singuri și ce trebuie să facem pentru a ne reconecta.