Suntem mânaţi de o neobosită căutare interioară. Simţim că ne lipseşte ceva, fără să ne dăm seama ce anume ne lipseşte. Credem că ştim ce avem nevoie sau ceea ce ne dorim - o relaţie mai bună, o slujbă mai bună, să arătăm mai bine sau să ne luăm o maşină nouă. Sperăm că dacă, în sfârşit, vom avea relaţia perfectă sau serviciul la care am visat, neliniştea noastră va dispărea şi vom fi satisfăcuţi şi împliniţi. Dar experienţa ne învaţă că maşina noastră cea nouă ne va face să ne simţim bine numai pentru o scurtă perioadă de timp. Şi că noua noastră relaţie, oricât ar fi ea de minunată, nu ne împlineşte aşa cum ne-am imaginat. Deci... Ce căutăm noi cu adevăraţi Dacă ne vom gândi o clipă, vom înţelege că sufletul nostru tânjeşte să afle cine este şi de ce se află el aici. Societatea modernă însă nu ne încurajează să găsim răspunsuri la aceste întrebări. Am fost învăţaţi să gândim că viaţa ni se poate îmbunătăţi fundamental numai dacă norocul ne va ajuta. Dar mai devreme sau mai târziu vom realiza că lucrurile exterioare fiinţei noastre, indiferent ce valoare ar avea, nu pot să ne împlinească sufleteşte. 

Deci... Unde putem găsi răspunsul? Multe dintre cărţile care se găsesc pe piaţă vorbesc într-un mod impresionant despre dezvoltarea personală, despre ce fel de persoană ne-ar plăcea să fim. Afirmă la rândul lor importanţa compasiunii, a stării de comuniune care trebuie să existe între noi, importanţa comunicării şi a creativităţii. Sună foarte bine. Dar pe cât de frumoase şi apetisante sunt aceste calităţi, pe atât de greu ne este să le menţinem şi să le manifestăm ori de câte ori avem nevoie, în viaţa noastră de zi cu zi! Sufletele noastre tânjesc să se înalţe sus, sus de tot, dar ne lovim dureros de stâncile fricii, ale ignoranţei şi ale mecanismelor noastre de apărare. Prea des bunele noastre intenţii şi speranţe devin surse de noi dezamăgiri. Uităm de noi, ne întoarcem din nou la distracţiile banale, încercând să uităm totul.