Cu cît domnia lui Dioclețian a fost mai ilustră decît a predecesorilor săi, cu atit originea sa era mai umilă şi mai obscură. In trecut meritul sau violența au constituit de multe ori argumente mai puternice decît prerogativele ideale ale nobilimii, dar o linie de despărțire clară fusese păstrată pînăacum între partea liberă şi cea înrobită a omenirii. Părințiilui Dioclețian fuseseră sclavi în casa senatorului roman Anulinus şi el işi luase numele de la un mic oraş din Dalmaţia,locul de baştină al mamei sale.¹ Este totuşi probabil că tatălsău a obținut libertatea familiei şi a căpătat curind un loc de scrib, post pe care-l ocupau adesea persoane de condiția sa. Oracole favorabile sau, mai degrabă, conştiința unui merit superior, îl împinseră pe ambițiosul său fiu să îmbrățişeze meseria armelor si să nutrească speranța că ea îl va face să cunoască succesul; ar merita să ne oprim asupra acelor calități și întîmplări care l-au făcut în cele din urmă capabilsă îndeplinească aceste oracole și să demonstreze acele merite în fața omenirii. Dioclețian a primit succesiv postul de guvernator al Moesiei, onorurile consulare şi comanda importantă a gărzii palatului. El îşi vădi dibăcia în războiul cu perşii,iar după moartea lui Numerianus, sclavul, aşa cum reiese din insăşi mărturia şși părerea rivalilor săi, a fost declarat omul cel mai demn să ocupe tronul imperial. Cei a căror obiectivitate a fost intunecată de fanatism religios pun la îndoialăcruzimea sălbatică a colegului său Maximianus şi totodată curajul personal¹ al împăratului Dioclețian. În ceea ce ne priveşte, nu ne putem lăsa uşor convinşi că un aventurier,care a dobindit şi păstrat stima legiunilor, precum şi simpatiaatitor suverani războinici, ar fi fost un laş. Totuşi, calomnia e destul de inteligentă pentru a descoperi şi ataca părțile celemai vulnerabile. Curajut lui Dioclețian nu s-a dovedit vreodată mai prejos decit indatoririle sale sau împrejurările cărora a trebuit să le facă față, dar el nu pare să fi fost insuflețit deîndrăzneala şi generozitatea unui erou, ce caută pericolul şifaima, disprețuieşte viclenia şi ştie să-i determine pe egaliisăi să se supună. Calităţile sale erau mai degrabă utile decîtstrălucite: avea o minte sclipitor de ageră, gata oricind săscruteze adincurile sufletului omenesc, era abil şi serios atunci cind ducea tratative;