Această carte s-a născut dintr-o constatare: m-am întrebat de ce, după o sută de ani de existenţă şi de rezultate clinice incontestabile, psihanaliza este atât de violent atacată în zilele noastre de către cei care au pretenţia să o înlocuiască cu tratamente chimice considerate mai eficace pentru că ar acţiona asupra cauzelor numite cerebrale ale chinurilor sufleteşti. Departe de a contesta utilitatea acestor substanţe şi de a nesocoti confortul pe care ele îl instalează, dorinţa mea a fost să arăt că ele nu pot să vindece omul de suferinţele sale psihice, fie ele normale sau patologice. Moartea, pasiunile, sexualitatea, nebunia, inconştientul, relaţiile cu ceilalţi modelează subiectivitatea fiecărui individ, pe care, din fericire, nici o ştiinţă demnă de acest nume nu o va aboli. Psihanaliza este o mărturie a terenului câştigat de civilizaţie în dauna barbariei. Ea reinstaurează ideea că omul este liber graţie cuvântului şi că destinul său nu se limitează la fiinţa sa biologică. Încât, pe viitor, ea ar trebui să-şi păstreze neştirbit locul pe care îl merită, alături de celelalte ştiinţe, în lupta împotriva pretenţiilor obscurantiste care-şi fac un scop din a reduce gândirea la un neuron şi a confunda dorinţa cu o secreţie chimică.