În acelaşi an în care a murit mama. A fost mereu nesăbuită.
Şi impulsivă. Abandonându-ne – pe mine şi pe sora mea, Mia
– ori de câte ori în viaţa ei apărea un nou iubit. Am văzut-o pe
mama căzând de atâtea ori în mrejele iubirii, încât mi se părea
că avea nevoie de dragoste ca de aer şi că fără ea avea să se
sufoce. Când ne-a părăsit pentru încă o gură de aer, a făcut-o
pentru ultima oară.
Dragostea te poate distruge. Îţi poate lua totul.
Aşa că mi-am făcut o promisiune: fără băieţi, fără baluri şi
petreceri în nopţile de sâmbătă. Voi sta acasă, voi obţine
numai note bune, voi urma o facultate şi îmi voi croi un viitor
cu totul diferit. Nimic nu mă va opri. Şi nimeni nu-mi va sta în
cale.
Aşa gândeam înainte ca totul să se schimbe.
Înainte de a-l cunoaşte.