Casa Yarrow, reşedinţa doamnei Mariana Daltry, a fiicei ei Victoria şi a domnişoarei Katherine Daltry Domnişoara Katherine Daltry, cunoscută aproape tuturor drept Kate, descălecă, clocotind de mânie. Ar trebui menţionat că această reacţie nu-i era străină, înainte de moartea tatălui ei, cu şapte ani în urmă, se întâmpla adesea ca noua ei mamă vitregă să o enerveze. Dar Kate nu ştiuse ce însemna mânia cu adevărat până la moartea tatălui ei, când noua doamnă Daltry – care primise acest titlu de numai câteva luni – începuse să dea ordine. Mânia însemna să-i vadă pe ţăranii de pe moşie cum erau obligaţi să plătească arendă dublă sau să-şi abandoneze casele unde locuiseră o viaţă întreagă. Mânia însemna să vadă recoltele stricându-se şi pajiştile invadate de buruieni, deoarece mama ei vitregă se zgârcea să dea banii necesari pentru întreţinerea moşiei. Mânia însemna să vadă cum banii tatălui ei erau cheltuiţi pe veşminte şi pe bonete noi, precum şi pe podoabe inutile… atât de multe, încât mama şi sora ei vitregă nu aveau destule zile într-un an pentru a le purta pe toate. Şi mai însemna privirile pline de compasiune ale rudelor pe care nu le mai întâlnea la cină. Fusese alungată într-o cameră din pod, cu mobilier vechi, care dovedea ce valoare avea ea în gospodărie. Simţea repulsie faţă de sine însăşi pentru că nu se putea hotărî să plece de-acasă şi să termine cu asta. Repulsia era alimentată de umilinţă, de disperare şi de convingerea fermă că tatăl ei se răsucea în mormânt.