Eram în clasa a şasea când m-am gândit prima oară la momentul împlinirii vârstei de treizeci de ani. Eu şi prietena mea cea mai bună, Darcy, am dat, la sfârşitul cărţii de telefoane, peste un calendar perpetuu în care, cu ajutorul unei grile de calcul, puteai să cauţi orice dată din viitor şi să afli în ce zi a săptămânii avea să cadă. Aşa că am localizat zilele noastre de naştere pentru anul următor: a mea în mai, iar a ei în septembrie. A mea cădea într-o marţi, zi de şcoală. A ei era sâmbăta. O mică victorie, deloc surprinzătoare. Darcy era mereu cea norocoasă. Se bronza mai repede, părul i se aranja mai uşor şi nu avea nevoie de aparat dentar. Mişcările ei a la Michael Jackson1 erau, categoric, mai bune; în plus, putea să facă mai bine şi roata sau tumba (eu nu reuşeam deloc să fac tumba). Avea o colecţie de postere mai grozavă.
TOP 10 Cărți