Întotdeauna „altminteri” era cuvântul care-i dirija deciziile.
Beth Waters privi încruntată la scrisoarea-lanţ pe care o ţinea în mână,recitindu-i conţinutul.Scrisoarea promitea tot felul de răsplate-sau recompense-depinzând de răspunsul la cererea conţinută în ea.Conform acesteia,întreruperea lanţului va atrage după sine moartea.Superstiţii tâmpite,fără nici o urmă de îndoială.
Extorcare prin corespondenţă.Şi totuşi...Beth îşi muşcă buza de jos,recunoscând că se simte incomod,recunoscând că n-ar fi dorit ca sentimentul produs de cuvântul „altminteri” să se materializeze.
Ei bine,dar de aceast dată,nu.Beth îşi ridică puţin bărbia.N-o să se lase terorizată.N-o să se lase ameninţată de superstiţiile unui străin sau de ideea lui de a-şi bate joc de ea.Mototolind scrisoarea,o aruncă în coş.
Aşa! îşi îndreptă umerii.Se simţea bine.Chiar foarte bine.Eva-bunica ei,actriţa excentrică-avea dreptate.Era cazul să-şi facă puţin curaj.Era timpul să înceapă să trăiască periculos.
Zâmbindu-şi,Beth îşi concentra din nou atenţia asupra a ceea ce începuse să facă mai devreme,maldărul de scrisori de luni sosit pentru Art One.Ca secretară,îi revenea sarcina de a tria şi împărţi scrisorile.
În momentul în care îşi începu activitatea,privirea îi rătăci spre plicul în care a sosit scrisoarea-lanţ.Îl luă în mână.Judecând după timbrul ce reprezenta Laguna Beach,a fost trimisă de cineva din oraş.Şi,deoarece a sosit la magazinul de obiecte de artă,însemna,mai mult ca sigur,că era vorba de o persoană care a cunoscut-o în relaţiile de serviciu.Unul dintre artişti? Un client? Un coleg?
Când şi-a dat seama ce face,Beth a scos o exclamaţie de autodispreţ.Nu-i păsa cine i-a trimis această tâmpenie.Nici nu se mai gândea la ea.Aruncă şi plicul în acelaşi loc cu scrisoarea.Următorul ceas a trecut pe nesimţite; a terminat cu corespondenţa,a preluat vreo douăsprezece mesaje telefonice şi a făcut cafea