Considerată multă vreme un tub stupid, o adunătură de maţe dezgustătoare bune doar să digere, burta începe să-şi recâştige, de câţiva ani încoace, binemeritata apreciere. Pentru că burta înseamnă mult mai mult de-atât! Burta este lin organ eminamente social. Burta nu înseamnă doar mâncare, ci şi comunicare, emoţii ... Şi ştiinţa e pe cale să descopere acest lucru. Pe măsură ce cercetările avansează, oamenii de ştiinţă conştientizează tot mai clar complexitatea intestinelor noastre şi subtilitatea modului lor de funcţionare. Chiar dacă suntem încă foarte departe de a înţelege perfect mecanismele implicate, ipotezele sunt tot mai numeroase; şi un lucru este cert: burta noastră conţine mai multe lucruri decât am putea crede! În asemenea măsură, încât cercetătorii o supranumesc „al doilea creier". Un al doilea creier în corpul nostru? Dacă ne gândim bine, limbajul popular abundă de expresii ce fac din această parte a corpului centrul emoţiilor şi al personalităţii noastre: a avea stomacul tare, a simţi fluturi în stomac, a nu avea pe cineva la stomac, a avea un ghem ori un gol în stomac, a-şi simţi inima în burtă (stomac) . . . Am putea avea deci o vagă bănuială că această grămadă de maţe e departe de a fi stupidă şi că are multe să ne spună.

Unele civilizaţii, îndeosebi cele orientale, au considerat întotdeauna corpul omenesc drept o maşinărie complexă şi, în mod instinctiv, au stabilit o legătură între el şi minte. Gândirea occidentală însă, şi în mod deosebit medicina noastră, a urmat un alt drum, căruia i s-au conformat, de asemenea, filosofii şi teologii. Rene Descartes, de exemplu, susţinea că sufletul - această substanţă imaterială, pe care el o diferenţia de creier, bază a inteligenţei - şi corpul sunt două entităţi „realmente distincte". Şi această separare strictă a corpului şi a minţii a fost considerată multă vreme drept un fapt incontestabil.