Sunt prima generație de emigranți, un american mândru. Am venit în America în ianuarie 1985, pentru studii postuniversitare. Ca majoritatea emigranților, aveam puțini bani la mine (o sută de dolari, mai precis), dar ambiții imense. În cei șase ani care au urmat, am învățat mult și am trăit din bursă și din banii câștigați muncind într-un restaurant și într-o librărie. Am folosit orice ocazie să vizitez instituțiile de la baza societății americane, să descopăr și să înțeleg țara pe care o admiram și să-mi completez educația din școală. Am asistat la slujbe religioase, la procese în săli de judecată, am mers la ferme și în închisorile federale, am vizitat posturi de televiziune și redacții de ziar, m-am oferit voluntar în aziluri pentru bătrâni. Am obținut diploma de master după un an și jumătate, iar pe cea de doctor în cinci ani. Astăzi, duc o viață de familie liniștită și predau la un colegiu frumos din sudul Minnesotei. 

Deși fericit, mă mai trezesc încă în toiul nopții și retrăiesc clipe dintr-un trecut chinuit, dintr-o viață plină de luptă și disperare, dar care m-a făcut să vreau și mai tare să răzbesc și m-a ajutat să prețuiesc șansele de pe tărâmul libertății. * Mi-a luat mult timp să mă hotărăsc să scriu această carte, să dezvălui secretele ascunse în suflet de ani de zile. A fost o decizie dureroasă; părinții mei vor fi cu siguranță supărați, poate vor ajunge chiar să regrete că m-au născut. După o viață de revoluționari, vor fi răniți și furioși că mă fac vinovat de cea mai mare mârșăvie pentru un revoluționar: m-am întors împotriva Marelui Cârmaci, Președintele Mao, am devenit antirevoluționar în ciuda învățămintelor lor de-o viață.