Cathia are cel mai frumos fund din Europa. Pe o coloană a
podului de pe Corso Francia o inscripție în graffiti roșu strălucește
cu toată nerușinarea. Alături, un vultur regal, sculptat cu mult timp
în urmă, l-a văzut cu siguranță pe făptaș, dar nu o va spune
niciodată. Puțin mai jos, ca un pui de vultur apărat de ghearele de
marmură, stă el.
Părul tuns foarte scurt, grumazul înalt ca al unui pușcaș marin,
geaca Levi’s întunecată.
Gulerul ridicat, țigara din gură, ochelarii Ray-Ban pe ochi. Are
un aspect de dur, doar că lui nu-i prea pasă. Un zâmbet foarte
frumos, doar că puțini sunt cei care au avut norocul să-l aprecieze.
Câteva mașini la capătul podului s-au oprit amenințător la
semafor. Stau acolo, în rând ca la o cursă, dacă n-ar fi atât de
diferite. Un Fiat 500, un New Beattle, o Micra, o mașină americană
greu de identificat, un Fiat Punto vechi. Într-un Mercedes 200, un
deget plăpând cu unghia roasă lovește ușor un disc. Din difuzoarele
laterale vocea unei trupe rock prinde viață pe neașteptate. Mașina
înaintează urmând fluxul. Ea ar vrea să știe Where is the love... Dar
oare există cu-adevărat? De un lucru e sigură, voia ca sora ei de pe
bancheta din spate să nu mai repete insistent:
— Pune-l pe Eros, hai, vreau să-l ascult pe Eros.
Mercedesul tocmai a trecut când țigara, de-abia terminată, căzu
jos, aruncată cu o mișcare precisă, mânată și ajutată de o adiere de
vânt. El coborî treptele de marmură, își aranjă blugii și sări pe
Honda blue VF 750 Custom ușor zgâriată pe lateral. Ca printr-o
minune se regăsi printre mașini.