Marx îmi schimbă total concepţia despre lume, mi-a declarat azi-dimineaţă micul Pallières, care nu-mi adresează niciodată vreun cuvânt. Antoine Pallières, moştenitor prosper al unei vechi dinastii industriale, e fiul unuia dintre cei opt patroni ai mei. Ultimă eructaţie a marii burghezii de afaceri – care nu se reproduce decât prin sughiţuri discrete şi fără vicii –, era totuşi profund încântat de descoperirea sa şi mi-o împărtăşea din reflex, fără măcar să-i dea prin minte că aş putea înţelege ceva din asta. Ce pot să înţeleagă masele truditoare din opera lui Marx? Citirea ei e anevoioasă, limbajul – elevat, proza – subtilă, teza – complexă. Şi în momentul ăla e cât pe ce să mă trădez prosteşte. — Ar trebui să citiţi Ideologia germană, îi spun eu acestui cretin în hanorac verde-închis. Pentru a-l înţelege pe Marx şi a înţelege de ce n-are dreptate, trebuie să citeşti Ideologia germană. Este soclul antropologic pornind de la care se vor construi toate îndemnurile la o lume nouă şi pe care e înşurubată o certitudine majoră: oamenii, care se rătăcesc în dorinţe, ar face bine să-şi vadă de nevoile lor. Într-o lume în care hybris-ul dorinţei va fi redus la tăcere, se va putea naşte o organizare socială nouă, curăţată de lupte, de opresiuni şi de ierarhiile nocive. — Cine seamănă dorinţă culege opresiune, aproape că murmur, ca şi cum m-ar asculta doar motanul meu. Dar Antoine Pallières, a cărui respingătoare şi embrionară mustaţă nu comportă nimic felin, mă priveşte, încurcat de cuvintele mele ciudate. Ca întotdeauna, sunt salvată de incapacitatea pe care o au fiinţele de a crede în ceea ce spulberă cadrele micilor lor obişnuinţe mentale. O portărească nu citeşte Ideologia germană şi ca atare ar fi incapabilă să citeze teza a unsprezecea despre Feuerbach. Mai mult, o portăreasă care îl citeşte pe Marx priveşte în mod obligatoriu cu coada ochiului spre subversiune, vândută unui diavol care se numeşte CGT1. Că ea ar putea să-l citească pentru elevaţia spiritului este o contradicţie pe care niciun burghez n-o concepe. — Transmiteţi-i salutări mamei dumneavoastră, mormăi închizându-i uşa în nas şi sperând că disfonia celor două fraze va fi acoperită de forţa unor prejudecăţi milenare. 2 Miracolele Artei Mă numesc Renée. Am cincizeci şi patru de ani. De douăzeci şi şapte de ani sunt portăreasă la nr. 7, rue de Grenelle, o frumoasă casă boierească cu o curte şi grădină interioare, împărţită în opt apartamente de mare lux, toate locuite, toate gigantice. Sunt văduvă, scundă, urâtă, dolofană, am bătături la picioare şi, dacă e să mă iau după unele dimineţi mai neplăcute, o răsuflare de mamut. N-am studii, am fost întotdeauna săracă, discretă şi insignifiantă. Trăiesc singură cu pisica mea, un motan mare şi leneş, care nu are nicio particularitate notabilă, decât că-i miros urât labele când e contrariat