Titlu Incidentul Iisus

Autor Frank Herbert
Categorie Ficțiune
Subcategorie Fantezie

descarca-frank-herbert-incidentul-iisus-pdf

Incidentul Iisus Există o poartă spre tărâmul imaginaţiei, prin care trebuie să intri înainte de a deveni conştient. Cheile cu care o deschizi sunt simboluri. Poţi lua idei cu tine, când păşeşti dincolo de poartă, dar trebuie să le treci sub formă de simboluri. 

― Raja Flattery, Preot-psihiatru "TIC." Un sunet clar, metalic. Îl auzi foarte bine. Încă o dată: "Tic." Deschise ochii şi fu răsplătit cu un întuneric deplin, o lipsă totală de semnal... sau senzori care să detecteze energia radiantă. Sunt orb? "Tic" Nu putea localiza cu precizie sursa, dar era dincolo... în afara lui. Simţea aerul rece în gât şi în plămâni. Însă corpul îi era cald. Stătea nemişcat, întins pe o suprafaţă moale. Respira. Ceva îi gâdila nasul, un vag miros de... piper? "Tic." Îşi drese vocea: 

― E cineva acolo? Nu primi nici un răspuns. Cuvintele îi răneau gâtul. Ce caut eu aici? Materialul moale de sub el se plia după umeri, pentru a-i sprijini ceafa şi capul. Îi înfăşura şoldurile şi picioarele. I se părea ceva cunoscut, îi trezea în minte asocieri îndepărtate, dar nu reuşea să le fixeze, dispăreau repede. Era... oare ce era? Simţea că ar fi trebuit să ştie despre un astfel de material. În definitiv, eu... "Tic." Panica puse ghearele pe el. Cine sunt eu? Răspunsul se prelinse încet, ca o picătură topită dintr-un bloc de gheaţă. Toate lucrurile pe care ar fi trebuit să le ştie se aflau acolo, prizoniere în blocul de gheaţă. Sunt Raja Flattery. Gheaţa se topea eliberând o cascadă de amintiri. Sunt Preot-psihiatru pe "Pământeanul", o Navă a Neantului.

 Noi... noi... Unele amintiri rămâneau îngheţate. Încercă să se ridice, dar fu oprit de curelele aplicate peste piept, braţe şi picioare. Simţi conectori cuplaţi la încheieturile mâinilor. Sunt într-o celulă de hibernare! Nu-şi amintea să fi făcut pregătiri pentru hibernare. Probabil că memoria se topea mai încet decât carnea. Interesant. Însă amintirile veneau totuşi. Cele care se prelingeau acum erau reci, şi profund neliniştitoare. Am ratat. Baza Lunară mi-a ordonat să distrug nava; putea deveni o ameninţare pentru omenire şi nu trebuia lăsată liberă să hoinărească prin spaţiu. Trebuia să trimit capsulamesaj înapoi la Baza Lunară... şi să distrug nava pe care ne aflam. Ceva l-a împiedicat să... ceva... 1 Îşi aminti despre proiect. Proiectul Conştiinţa. 

El, Raja Flattery, avusese un rol esenţial în acel proiect. Preot-psihiatru. Făcuse parte din echipaj. Echipajul Ombilical. Nu zăbovi mult asupra simbolului din această denumire. Echipajul clonat avea sarcini importante. Lon era al doilea lor nume. Lon însemna clon, aşa cum Mac însemna fiul lui. Întreg echipajul era constituit din cloni. Pioni de sacrificiu trimişi departe, întrun spaţiu izolat, să rezolve problema creerii unei conştiinţe artificiale. Misiune periculoasă. Foarte periculoasă. De-a lungul vremii, conştiinţa artificială se întorsese mereu împotriva creatorilor ei, cu o violenţă feroce. Mulţi pieriseră în agonie, chiar şi dintre cei ne-clonaţi. Nimeni nu ştie de ce. Dar directorii proiectului de la Baza Lunară nu vroiau să cedeze. Mereu şi mereu, trimiteau în spaţiu acelaşi echipaj clonat. Trăsăturile fiecăruia apăreau şi dispăreau rapid din mintea lui Flattery, pe măsură ce îşi amintea numele: un Gerrill Timberlake, un John Bickel, un Prue Weygand... Raja Flattery... Raja Lon Flattery. Îşi privi faţa într-o oglindă imaginară: păr blond, trăsături aspre... expresie arogantă.