ÎN COPILĂRIE, una dintre poveştile mele preferate era cea despre băieţelul care avea o maşină fermecată de făcut terci. Maşina a scăpat de sub control iar terciul, inundând oraşul, a ajuns până la înălţimea de un metru. Pentru a merge de la o casă la alta, sau pentru a înainta pe o stradă, trebuia să te înarmezi cu o lingură mare, croindu-ţi drum spre destinaţie mâncând terciul. O idee minunată, numai că eu aş fi preferat supă de roşii şi un strat gros de biscuiţi. O călătorie şi o petrecere, amândouă în acelaşi timp! Eu cred că băieţelul din poveste ar fi trebuit să se numească Isaac Asimov. Pentru că de la prima noastră întâlnire – care a avut loc la Prima Convenţie Internaţională de Science-Fiction, la New York, în prima săptămână a lunii Iulie 1939 – Isaac a călătorit şi a petrecut prin viaţă; ba prin astronomie, ba printr-o grămadă de alte ştiinţe, ba prin religie şi literatură. A acaparat atât de multe domenii, încât unii l-ar putea asemui cu o stăncuţă, însă nu cred că ar fi corect. Stăncuţele apucă obiecte strălucitoare dar uşoare. Isaac mută munţii din loc; adică nu îi mută, îi mănâncă. Puneţi-l să scrie o carte şi, câteva ore mai târziu – ca în povestea cu terciul – Isaac va apărea de cealaltă parte, ca printr-un tunel, la fel de înfometat. Există vreun domeniu al literaturii pe care să nu-l fi abordat? Eu nu aş pune pariu. Acum, cu această carte, îi avem reuniţi pe demnii urmaşi ai lui Asimov, fii şi fiicele lui. Maşinile lor poate că nu o iau razna inundând oraşe, însă produc totuşi. Ei privesc înspre Papa Asimov şi spre noi, ca să vadă ce spunem. Noi în nici un caz nu îi vom opri. Dacă aş spune mai mult, ar însemna să vă îndemn să faceţi o comparaţie între mine şi Isaac. Ceea ce ar fi în defavoarea mea, pentru că aş apărea ca o cârtiţă pe lângă o fortăreaţă sau o forţă a naturii. Unii au spus despre Isaac că s-a îmbolnăvit de viciul scrisului. Prostii! S-a avântat nebuneşte, cu pasiune, în peste o sută de domenii. Au mai rămas câteva zeci de teritorii virgine. Însă atunci când Isaac va părăsi planul existenţei fizice, vor fi mult mai puţine. Va ajunge Acolo Sus, şi va scrie douăzeci şi cinci de cărţi despre Biblie. Asta numai în prima săptămână! Cu vreo doi ani în urmă, într-o noapte, am visat că eram Isaac Asimov. A doua zi, de-abia pe la prânz a reuşit soţia mea să mă convingă că nu e cazul să candidez pentru postul de preşedinte al SUA. Fii binecuvântat, Isaac. Fiţi binecuvântaţi voi, copii ai lui Isaac, reuniţi în această carte.