Psiholog de întreprindere, G. Meyer optează pentru postura de profesor, încercînd să dezvolte competenţele viitorului adult şi abia apoi să decidă gradul de adaptare a acestuia într-un loc de muncă. Din profesor, ea devine formator, inventînd instrumente de muncă şi de analiză şi motivindu-şi colegii pentru cercetarea - actiune. Din formator, ea devine cercetător, pentru a teoretiza acţiunile practice şi pentru a lărgi cîmpul reperelor conceptuale, şi trece de la evaluarea efectelor pe care le au acţiunile educative la analiza proceselor de achizitie a strategiilor cognitive. Înarmată cu competenta dobîndită în stagii şcolare, ea reanalizează modelele formării adulţilor, demers de o extremă rigoare ştiinţifică. Lucrarea de fată are drept subiect formarea adulţilor, adresindu-se profesorilor şi viitorilor profesori, şi trimite în acelaşi timp Ia educarea copiilor, de Ia grădiniţă Ia şcoala primară şi, fără îndoială, chiar mai departe. Avem în fată o lucrare practică, dar una de teoria practicii şi de analiză din perspectiva practicării teoriilor fondatoare ale educatiei, de unde şi importanta primei părţi, care vizează tocmai aceste aspecte. Intitulată modest "Scurt istoric al evaluării", aceasta permite observarea dezbaterilor teoretice în desfăşurare, cu toate neajunsurile şi caracterul incomplet al poziţiilor abstracte adoptate, şi are avantajul deschiderii spre idei concrete; ea surprinde complexitatea situaţiilor educative, raportul dintre individual şi colectiv, dintre permanenta obligatiilor şi caracterul temporar al studiilor, şi articularea dintre achizitii, cunoştinte şi subiect. Aceste idei recunosc inevitabila deconstructie a obiectelor cunoaşterii in discipline şi facilitează recompunerea lor într-o necesară unitate de activităţi şi demersuri. În fine, G. Meyer recunoaşte cît este de important să măsori drumul parcurs, nerespingînd examenul critic, şi cît de util să gîndeşti în termeni de desfăşurare, anticipare, incercare şi eroare. Iată de ce autoarea propune o nouă analiză a actului educational, din perspectiva necesarei distinctii dintre evaluarea normativă (sumativă) şi evaluarea formati vă; ea arată cum această distinctie s-a formalizat, transformîndu-se într-o dogmă pedagogică ce trebuie refondată şi reînnoită pentru a deveni din nou operantă. Acesta este rolul cărţii, înscrisă în cotidianul actului de învăţare, căruia îi respectă unitatea şi inevitabila fragmentare în activităţi multiple. O lucrare savantă şi totuşi practică, fără vorbe de prisos şi totuşi plină de informatii, de o mare utilitate pentru profesori.