Capitolul I. Sprijinit de balustrada din piatră a terasei de pe acoperişul Ambasadei americane, Tom Burns, omul din CIA1 pentru Peru, privea cu un aer scârbit nesfârşitul convoi ce defila pe bulevardul Arequipa scandând sloganuri şi fluturând lozinci şi steaguri roşii. Demonstranţii urlau din răsputeri, huiduind guvernul şi îndemânând la revolta armată. Un nor gros de praf acoperea totul. În dreptul ambasadei, ei se opreau cu pumnii ridicaţi şi strigau: — Yankee go home! Viva la lucha armada! Libertad por el Pueblo! 2 Ambasada era încuiată. Porţile grele erau legate cu lanţuri groase şi în spatele lor stăteau sentinele înarmate. Trotuarul era protejat de un şir de borne de ciment ce împiedicau parcarea maşinilor, prevenind astfel orice act terorist provocat de maşini-capcană. În faţa mulţimii dezlănţuite, serviciile de securitate erau însă neputincioase. Tom Burns îşi aprinse resemnat o ţigară. Un grevist fusese ucis cu o zi în urmă, în faţa aeroportului. Deşi demonstraţia era de un calm relativ, muncitorii păreau mai înverşunaţi ca alte dăţi. Tensiunea crescu şi mai mult când coloana ajunse în dreptul palatului Guvernului. Manifestanţii încercau să se caţere pe grilajul ce înconjura clădirea. Guardia Civil era pregătită de ripostă armată, aveau să fie victime, fapt ce provoca o şi mai mare furie în rândul revoltaţilor. De mai multe săptămâni, Lima era paralizată de nenumărate greve, de manifestaţii de protest ce adesea degenerau în înfruntări soldate cu vărsare de sânge. Privirile americanului rătăceau de-a lungul marelui bulevard. De cealaltă parte a acestuia, numeroase perechi de îndrăgostiţi înlănţuiţi, stăteau rezemate de zidurile micului Muzeu de Artă Italiană, izolat în mijlocul unui părculeţ. Acestora nu le păsa de revoluţionari şi de vacarmul din jur, de urletele amplificate de megafoane şi de claxoanele autobuzelor blocate. Ceva mai la stânga se înălţa turnul cenuşiu şi masiv al hotelului Sheraton, ce domina centrul oraşului, distrus, de parcă ar fi suferit de pe urma unui bombardament, cu casele ruinate, abandonate, pline de şobolani… Tom Burns îşi şterse ceafa udă de sudoare şi bău o înghiţitură de bere, direct din cutie. Căldura umedă, lipsa oricărei adieri de vânt, cerul cenuşiu al începutului de toamnă, toate la un loc erau apăsătoare şi sufocante. La Lima nu ploua aproape niciodată şi praful acestui oraş cu şase milioane de locuitori era mereu în suspensie în atmosferă. În sud, spre San Isidro şi Miraflores, cartierele bogate, praful se combina cu umiditatea Pacificului, formând o brumă groasă şi cleioasă ce dădea impresia că te afli într-o ţară nordică