Trăim sub auspiciile unei noi modernităţi: ea coincide cu " civilizaţia dorinţei" şi s-a edificat treptat în cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Această revoluţie nu poate fi disociată de noile orientări ale capitalismului angajat pe calea permanentei stimulări a cererii, a triumfului economiei de piaţă şi a multiplicării la nesfârşit a nevoilor: capitalismul de consum a preluat, pentru a-l duce mai departe, rolul economiilor de producţie. În decursul câtorva decenii, affluent society a zguduit din temelii modul de trai şi moravurile, a stabilit o nouă ierarhie a finalităţilor şi un nou raport faţă de lucruri şi de timp, faţă de ceilalţi, dar şi faţă de sine. Trăirea în prezent s-a substituit aşteptărilor legate de viitor, iar hedonismul - militantismelor politice; febra confortului a luat locul pasiunilor naţionaliste, iar divertismentul - revoluţiei. Circumscris noii religii a ameliorării continue a condiţiilor de viaţă, gustul peritru un trai mai bun a devenit o pasiune de masă, scopul suprem al societăţilor democratice, un ideal clamat la orice colţ de stradă. Rare sunt fenomenele care au reuşit să modifice atât de substanţial modul de viaţă şi gusturile, aspiraţiile şi comportamentele majorităţii oamenilor într-un timp atât de scurt. Nu vom evidenţia niciodată îndeajuns tot ceea ce omul nou din societăţile liberale " datorează" societăţii de consum de masă. 

Aparent, nimic sau aproape nimic nu s-a schimbat: continuăm să evoluăm într-o societate definită tot prin supermagazin şi publicitate, prin automobil şi televiziune. Totuşi, începând cu ultimele două decenii, un nou "seism" a pus capăt vechii societăţi de consum, transformând atât organizarea ofertei, cât şi practicile cotidiene şi universul mental al consumerismului modern : revoluţia consumului a trecut ea însăşi printr-o revoluţie. S-a instaurat o nouă fază a capitalismului de consum : societatea de hiperconsum. Funcţionarea şi impactul acesteia asupra existenţei constituie obiectul prezentului volum. Sistemul Ford de difuzare a produselor standardizate a cedat în faţa unei economii a varietăţii şi a reactivităţii în care nu doar calitatea, ci şi timpul, inovaţia, înnoirea produselor au devenit criterii ale competitivităţii întreprinderilor. În paralel, desfacerea, marketingul şi comunicarea au inventat noi instrumente de cucerire a pieţelor. Simultan, cu dezvoltarea unei înţelegeri mai calitative a pieţei, ţinând cont de nevoile şi de satisfacerea clientului, noi am trecut de la o economie bazată pe ofertă la una bazată pe cerere. Politica mărcii înregistrate, " crearea de valoare destinată clientului" , sistemele de fidelizare, dezvoltarea segmentării şi a comunicării - iată o adevărată revoluţie copernicană care înlocuieşte întreprinderea orientată spre producţie cu întreprinderea orientată spre piaţă şi spre consumator.