Acum un an, înainte de Crăciun, am primit o scrisoare expediată dintr-un port scoţian şi semnată: Gog. Ea avea următorul conţinut: "Dragă prietene, cel care îţi scrie nu este o fantomă, ci acelaşi straniu nomad, bolnav de nervi - mereu bolnav şi mereu nomad - pe care l-ai cunoscut, acum douăzeci de ani, într-un sanatoriu ascuns printre arbori. Am citit odinioară, în ediţia americană, tot ce ai publicat din notele trimise de mine. Alegerea făcută mi s-a părut destul de bună, şi îţi mărturisesc că am regăsit în aceste pagini din trecut, o îndepărtată imagine a mea şi amintirea vie a câtorva ciudate personaje pe care le-am cunoscut. Cartea dumitale mi-a redeschis pofta de a relua acest jurnal, pe care obişnuitele recidive ale bolii mele m-au făcut să-l abandonez. Am continuat să parcurg lumea în lung şi în lat, fără plan şi fără scop, cum o făceam şi înainte şi mi-am notat, cam la întâmplare, tot ce am văzut şi auzit în cursul capricioaselor mele pelerinaje. Scrie-mi, te rog, dacă ţi-ar face plăcere să citeşti această a doua parte a jurnalului meu. Poţi face cu ea ce vei dori - traducând şi publicând ce îţi va părea mai bun. Scrie-mi sau telegrafiază-mi la adresa de mai jos. Al dumitale Gog Am telegrafiat imediat la New Partehenon, casa de vacanţă a excentricului milionar, spunându-i că aş fi foarte 6 bucuros să primesc şi să citesc ceea ce îmi propunea cu atâta amabilitate. Nu am primit răspuns; dar după trei luni mi-a sosit, din Mexic, un pachet voluminos îndesat cu foi dactilografiate. Le-am citit conţinutul cu mare atenţie şi curiozitate, şi am întocmit, ca şi în trecut, un soi de antologie a acestui îmbelşugat şi original jurnal. ÎI ofer acum nenumăraţilor cititori ai lui Gog - răspândiţi în toate colţurile lumii - sub titlul Cartea Neagră.