Ce este luxul? O plăcere. O obişnuință. Ba chiar o obligație,pentru miliardarii moscoviți. Caviarul la micul dejun, călătoriile cu avionul privat sau vacanțele cu iahtul personal suntpentru ei lucruri cât se poate de obişnuite. Am lucrat ca profesoară particulară de limba francezăpentru cei numiți ,noii îmbogățiți" sau ,oligarhii". Au o chestie aparte: sunt ruşi. Generoşi, înduioşători, patrioți, nu suntcu nimic mai prejos, odată ce-i cunoşti mai bine, de concetățeniilor întâlniți în capitală. Păstrători ai „sufletului slav", în carechiar şi ei cred, se lasă pradă, neînfrânați, naturii lor. 

Celelalteprofesoare particulare pe care le-am cunoscut mi-au descris o lume superficială şi fără compasiune. În istorisirile lor eravorba numai despre crizele de isterie ale mamei, despre camere video instalate în fiecare încăpere a casei, despre o guvernantă concediată pentru că a fost prinsă luând pe ascuns un fruct din frigider, despre percheziții în apartamentul vreunei angajate bănuite pe nedrept că a furat un colier... Însă euam avut noroc. Nici vorbă de aşa ceva la oamenii pentru caream lucrat. Am descoperit o familie plăcută, cu nişte copii fermecători, respectuoşi. 

Dar totodată un univers strălucitor,deseori suprarealist. În orice caz, un univers imposibil deimaginat de o persoană obişnuită ca mine. Fără să-mi propun să fiu obiectivă sau să epuizez subiectulşi acoperindu-mi mereu urmele, am încercat să înțeleg situațiile pe care le-am trăit în lumea uimitoare a miliardarilor şi a cotidianului uneori brutal al moscoviților. Vodca folosită camedicament, cantităţile enorme de crudități utilizate în bucătărie, petrecerea aniversară pentru copii demnă de o nuntăcu mare pompă, lecția de golf în mijlocul mării, pasagerulacela exaltat al Transsiberianului, care-şi arunca cu amândouămâinile banii pe fereastră, bătrânicile ce făceau baie în apa îngheţată... Simpatice, amuzante, uneori înfiorătoare, povestioarele relatate aici vorbesc despre câteva dintre excesele acesteisocietăţi.